O mica istorie a poluarii si a organizatiilor antipoluare


Este interesant de remarcat ca atitudinea oamenilor fata de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existentei umanitatii. O multime de documente atesta exploatarea irationala a padurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata ard o padure întreaga cu animalele din ea cu tot). Diferenta intre noi si stramosii nostrii este legata de capacitatile noastre sporite atât de a distruge cat si de a îngriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensiva a planetei calitatea aerului si a apei s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scazut, punând intr-o stare critica întreaga planeta. Toate acestea au dus la cresterea îngrijorarii legate de deteriorarea mediului.
Primii vizionari care au tras semnalul de alarma legat de degradarea mediului înconjurator au fost oamenii de stiinta din secolul XIX care, confruntati cu urbanizarea si industrializarea galopanta au încercat sa stopeze actiunile destructive si sa educe oamenii în domeniul stiintelor naturale si a protectiei mediului.
Din punct de vedere istoric conceptul de protectie a naturii a aparut prima oara la mijlocul secolului XIX la biologi (Humbold, Darwin, Wallace) si la romantici (Wordsworth, Emerson, Thoreau).
Prima societate de protectie a naturii atestata a fost fondata în Anglia în 1865 sub numele Commons, Open Spaces and Footpath Preservation Society iar prima lege antipoluare – Alkali Law a fost data de parlamentul britanic în 1863. In 1864 Congresul Statelor Unite hotaraste ca Valea Yosemite sa devina o zona recreationala iar în 1872 se stabileste primul parc national la Yellowstone.
Prima jumatate a secolului XX
Continua distrugerile ecologice cauzate de dezvoltarea extensiva a agriculturii care a dus la degradarea solurilor (SUA). Apare în SUA în 1935 Oficiul de conservare a solului care avea ca rol prevederea eroziunii scelerate. Dupa 1945 se înfiinteaza primele organizatii internationale