STATIUNEA AMARA


Asezare geografica si incadrare in unitatea administrativa

Amara este localitate in SE Romaniei (judetul Ialomita), situata in E Campiei Romane (in Campia Baraganului), pe malul lacului Amara, la 7km spre NV de municipiul Slobozia (resedinta judetului Ialomita) la o altitudine de 30 de metri. Amara se invecineaza la N cu comuna Grivita, la V cu comunele Gh. Doja si Perieti, iar in E si S cu municipiul Slobozia.





Scurt istoric

Lacul este cunoscut din preistorie,mai precis din epoca neolitica (anii 3500-2800 i.e.n.), pe malul drept al acestuia situandu-se un vechi sat: Bora. (conform mentionarilor lui Costin Stefanescu).
Prima atestare documentara a lacului Amara a fost in timpul Domnitorului Matei Basarab, care a inzestrat manastirea “Sfintii Voievozi” ridicata de el in Slobozia, cu intinse terenuri in jurul lacului.
Primele asezari stabilite in actualul teritoriu al orasului Amara sunt consemnate prin anii 1857-1859, cand s-au stabilit aici grupuri de mocani veniti de prin partile Fagarasului si Muscelului. Acestora, prin anii 1864-1866, li se adauga alte grupuri de pastori, veniti de prin aceleasi locuri. Toti si-au construit bordeie si colibe in preajma lacului, formand un catun cunoscut, la inceput, sub numele de Basica Galbena sau Movila Galbena. In 1864, prin secularizarea averilor manastiresti, au primit pamant pe mosia satului Slobozia cateva familii din comunele judetului Buzau, Prahova, Slobozia si Ialomita. Pana in 1903, Amara era un catun si apartinea de comuna Slobozia.
Amara a atras atentia lui P. Poni, caruia i se datoreaza primele analize chimice ale apei lacului, in 1887.
In 1896, la 4 ani dupa ce autoritatile judetene au decis sa infiinteze un serviciu al bailor, insarcinat cu exploatarea instalatiilor de bai calde, Amara este folosita amplu de populatie, sezonier. Documentele timpului retin ca bilant al unui sezon de cura: un “numar de 452 de bolnavi si 3200 de bai”.
Dan Ghinea in Enciclopedia geografica a Romaniei expl