TAIGAUA este denumirea ruseasca a padurii boreale. Ea reprezinta vegetatia caracteristica regiunilor subpolare, si se întinde în Eurasia de Nord si in America de Nord în Canada, între zona rece de tundra la nord si zona mai calda temperata la sud.
Padurile boreale(nordice) ocupa 17% din suprafata terestra a Terrei. Cuprinsa intre 56 si 58 grade lat Nordica, cuprinde paduri dese de molid si brad in zone umede , ce alterneaza cu pin, tufe si iarba.
Pozitia taigalei este în general controlata de gradul de caldura degajata în timpul sezonului cald, de temperatura solului si de temperaturile extreme din timpul iernii.
Padurile boreale din Nordul Americii(Canada) si Eurasia (Rusia) au un numar de caracteristici similare, având în comun chiar câteva plante si specii de animale.
Spre marginea estica a continentelor taigaua este deviata înspre sud la aproximativ 50-60 lat N de masa de aer polara. Acesta este limita sudica a padurii boreale, la sudul careia se afla, atât în America de Nord cât si în Europa, padure de tranzitie cu frunze cazatoare. În aceasta padure mici petice de conifere boreale sunt distribuite în parti mai reci sau mai neproductive. Portiunile centrale ale Eurasiei si Americii de Nord sunt regiuni cu o topografie plata sau doar putin denivelata. Acolo, în nordul si în sudul padurii boreale granitele sunt largite si gradate. O granita bine definita dar complexa este formata între taiga si tundra alpina pe muntii marginiti de Pacific în vestul Americii de Nord si în cel mai estic punct al Rusiei. În general padurea boreala nu intra în contact cu padurile temperate sau subpolare de pe coasta Alaska si Columbia Britanica datorita barierelor de munti, dar unele regiuni mai joase au o zona de tranzitie de obicei caracterizata de copaci hibrizi. În Norvegia si Scotia o varianta a padurii boreale ocupa medii extrem de umede.
Padurile boreale din Nordul Americii si Eurasia sunt o centura largita de vegetatie ce strabat continentele de la coastele Atlanticul