Internetul
La inceputul anilor ’90, Internetul s-a extins foarte rapid, pe masura ce tot mai multi oameni de afaceri, si nu numai ei, au inceput sa descopere avantajele transmiterii postei, stirilor, informatiilor, precum si a unor date din domeniul informaticii si computerelor, oriunde in lume, aproape instantaneu.
Tehnologia pe care se bazeaza Internetul a luat nastere in anul 1969, sub forma unui proiect de cercetare numit ARPAnet. Scopul acestuia era acela de a incerca sa construiasca o retea de computere capabila sa reziste unui atac nuclear. Aceasta “filosofie” a ramas si astazi valabila pentru proiectarea Internetului. Datele sunt transmise in “pachete”, folosind tehnici de comunicatie standard numite “Protocoale Internet”. Atata timp cat “pachetele” sunt corect adresate, ele pot fi transmise de la oricare computer de pe Internet catre oricare alt computer de pe Internet, pe orice ruta. Daca o parte a retelei cade, fluxul de date pur si simplu ocoleste defectiunea aparuta. Aceasta face ca sistemul sa fie foarte robust si este si motivul pentru care se crede ca, este imposibila impunerea pe Internet a unei cenzuri dorita de unii politicieni.
Una dintre cele mai importante parti ale Internetului a fost construita la mijlocul anului 1980, cu sprijinul FNS, pentru a permite tuturor cercetatorilor universitari din tara sa beneficieze de resursele costisitoare ale celor cinci centre de calcul regionale, pe care FNS le construia simultan. La inceputul anului 1990, conectarile au devenit accesibile nu numai companiilor mici, ci si la nivel de individ, iar aceasta realitate, cumulata cu intentia guvernului Statelor Unite de a construi la nivel national o infrastructura informationala, a declansat o explozie a numarului persoanelor si calculatoarelor conectate.
Internetul este cea mai mare retea de calculatoare din lume, dar nu este singura. Mai sunt multe alte feluri de sisteme “online”, care se pot accesa prin linii telefonice