Al Doilea Razboi Mondial în Asia
În 1828 – 1829, Chiang Kai-Shek, liderul Gomindang-ului, principalul partid politic chinez, s-a impus în pozitia de conducator al Chineicu acordul celorlalte forte politico-militaredin tara. Singurul opozant a fost Partidul Comunist Chinez. Pentru japonezi, acest lucru era un posibil dezastru.
China avea o populatie de peste 10 ori mai mare decât cea a Japoniei, însa economia si sistemul politic slab dezvoltate ale acesteia au facut ca Japonia sa devina puterea dominanta în Asia de Est. Japonia s-a alaturat puterilor occidentale în stabilirea unor tratate care îi ofereau anumite privilegii în China. Cu toate acestea, Tchang Kai-Chek s-a angajat el însusi sa modernizeze China si sa puna capat unor astfel de tratate. În 1930 acesta dobândea autoritatea necesara savârsirii acestor transformari. În urmatorii 9 ani, tensiunea s-a intensificat între Japonia si China, si a condus la conflicte.
Invadarea Chinei de catre Japonia, în iulie 1937, în urma unei ciocniri între trupele japoneze si chineze la Podul Marco Polo lânga Peking, a dus la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial în Asia. Prima ciocnire a avut loc în 7 iulie, iar în urmatoarele 3 saptamâni s-au succedat câteva conflicte armate. Pe 28 iulie 1937 a izbucnit o lupta însemnata pentru controlul asupra Peking-ului. Japonezii i-au fortat rapid pe chinezi sa abandoneze Peking-ul, iar pe 7 august 1937 trupele japoneze au patruns în capitala traditionala a împaratilor chinezi. Razboiul s-a extins repede spre sud. Dupa înfrângerea chinezilor în jurul Peking-ului, Tchang Kai-Chek a hotarât sa-i înfrunte pe japonezi la Shangai. Cel mai mare oras si port din china avea si cei mai multi rezidenti din Europa Occidentala si SUA. O mare armata japoneza a ajuns în nord-estul orasului Shangai pe 23 august. A urmat apoi o lupta care a durat 3 luni, iar Shangai-ul a fost devastat. Aceasta batalie a provocat mari pierderi în rândurile celor mai bune trupe chineze. Japonezii i-au alungat pe chinezi din vecinatatea Shangai-ului, în noiembrie 1937. Între timp, în nordul tarii, japonezii atacasera spre vest si sud din Peking, într-o ofensiva care a început de asemenea pe 23 august. Principalul atac japonez a început la jumatatea luni septembrie. Chinezii nu doreau în mod deosebit sa lupte, cu exceptia celor din regiunile muntoase ale provinciei Shansi, unde gherilele comuniste s-au alaturat fortelor lui Chiang Kai-Shek. Aici, japonezii au suferit pierderi foarte mari, desi i-au fortat pe chinezi sa se retraga. Pâna la sfârsitul anului 1937, armata japoneza ajunsese pâna la Fluviul Galben.
Pe 13 decembrie 1937, japonezii au capturat Nanking-ul, fosta capitala a Chinei. Trupele japoneze care au capturat Nanking-ul au purtat vreme de 3 luni o campanie sistematica de torturi, crime si jafuri. Sute de mii de chinezi au fost ucisi. Atrocitatile savârsite de japonezi au ramas în istorie sub numele de « Masacrul de la Nanking ». Dupa caderea Nanking-ului, japonezii au sperat ca Germania va negocia un tratat de pace între Japonia si China. Tchang Kai-Chek si-a anuntat în mod public intentia de a lupta pâna la sfârsit, facând astfel imposobila acceptarea vreunor tratative. În primavara anului 1938, japonezii si-au reluat ofensivele în China, urmarind capturarea orasului Hsuchou. Chinezii le-au provocat japonezilor o grea înfrângere la T’aierhchuang, însa generalii chinezi au refuzat continuarea atacului, dând trupelor japoneze posibilitatea regruparii. Japonezii si-au întarit armatele, reusind sa captureze Hsuchou. Dupa aceasta, în octombrie 1938, a urmat caderea orasului Wuhan, noua capitala temporara a Chinei, si a Canton-ului, un oras important din sud.
În iarna anilor 1938-1939, japonezii au ajuns în impas. Razboiul cu China îi costa 5 milioane $ pe zi, iar armata puternica pe care o trimisesera în China putea detine controlul doar asupra marilor orase din estul Chinei si a aunei portiuni de-a lungul principalelor linii de cale ferata. Liderul comunist Mao Tse-Tung i-a declarat unui american: « China este asemenea unui ulcior de un galon, pe care Japonia încearca sa-l umple cu jumatate de litru de lichid ». Tchang Kai-Chek era constient de încurcatura în care se aflau japonezii si dorea sa intre într-un razboi de uzura (epuizarea dusmanului prin atacuri repetate). Chinezii aveau înca o armata de 2 milioane de oameni. Japonezii au ajuns la concluzia ca singura cale de încetare a razboiului era sa opreasca transportul de munitii catre armata chineza. În timpul razboiului japonezii fusesera mult mai bine dotati cu echipament militar, fiind bine aprovizionati cu tancuri si artilerie moderna. În regiunile pe care le controlau chinezii nu aveau o industrie care sa poata produce arme necesare desfasurarii unui razboi modern. Cele mai multe echipamente ale lor proveneau din Uniunea Sovietica, SUA si Europa.
Când a izbucnit razboiul în Europa, în septembrie 1939, conducerea politica a Japoniei nu ...