Aspecte programatice comune
Revolutionarii francezi i-au admirat pe americani ca pe proprii predecesori, deoarece ideea americana de revolutie apare asemenea unui punct de legatura între acceptia ei engleza si acceptia ei franceza. În functie de unghiul din care este privita, revolutia americana poate fi considerata mostenitoarea Revolutiei engleze sau evenimetul care anunta Revolutia franceza. Adevarati „fii ai libertatii”, actionând în spiritul constintutionalismului englez, americanii si-au proclamat independenta. Prin Declaratia de Independenta, redactata în spiritul teoriei drepturilor naturale, exprimând vointa de libertate, apoi organizându-se prin Constitutie, nord-americanii au pus inca o piatra la temelia lumii moderne. Francezii au preluat valorile americane, si prin Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului, a impus politic ruptura definitiva de valorile Vechiului Regim.
Sursele de insipiratie pentru acest documentele avute în vedere au fost variate. Petitia dreptului, acel protest înaintat în 1628 de Parlament regelui Carol I, redactat prin prisma dreptului natiunii asupra regulilor de conduita care trebuiau respectate; Declaratia drepturilor, din anul 1689, prin care în Anglia se instaura regimul monarhico-constitutional, justificând înlaturarea puterii discretionare a regelui, datorita vointei reprezentantilor reuniti în Parlament. Gândirea politica iluminista – John Locke si Jean Jacques Rousseau – din secolul al XVIII-lea, care aseza suveranitatea poporului printre principiile fundamentale de organizare a statului.
Declaratia de Independenta cristalizeaza ruptura dintre Anglia si coloniile sale nord-americane, statuând dreptul poporului de a schimba acea guvernare care nu-i poate „garanta siguranta si fericirea”. Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului constituie pasul decisiv în efortul desprinderii Frantei de Vechiul Regim, de monarhia absolutista, acest document a marcând ruptura definitiva cu vechea societate, cu vec