Conditiile istorice II
Timp de secole, crestinii din Europa au avut o atitudine discriminatorie fata de evrei. Pentru multi dintre ei prejudecata împotriva evreilor îmbraca forma anti-semitismului.
Unii cercetatori privesc anti-semitismul ca pe o prejudecata religioasa. Altii îl vad ca pe o varietate anti-evreiasca a unui sentiment de ura generala îndreptata împotriva minoritatilor etnice. În conceptia anti-semita, evreii reprezinta forte misterioase, mitice si diabolice, sunt atotputernici si joaca un rol sinistru în istoria omenirii. În Evul Mediu, crestinii anti-semiti predicau interzicerea contactului cu evreii si multi credeau ca evreii sunt aliatii Diavolului.
Multi credeau ca de fapt evreii nici nu sunt oameni si ca folosesc magia pentru a crea aparenta ca sunt ca ceilalti. Toate aceste credinte s-au amestecat cu superstitiile privind puterea magica a sângelui uman, vrajitoria si perversiunea, ajungându-se la "eticheta de sânge", falsa acuzatie ca evreii folosesc sângele copiilor crestini în ritualurile lor.
Asemenea idei stereotipe despre evrei au interactionat în mintea multor europeni cu teama de orice era strain cunoasterii lor, dar si cu tensiunile economice si sociale. Ca rezultat, violenta anti-semita s-a manifestat în repetate rânduri.
Biserica crestina si diverse guverne au adoptat legi care interziceau evreilor sa desfasoare anumite activitati, sa aiba anumite ocupatii, îi obligau sa locuiasca numai în anumite zone, îi împiedicau sa urmeze studii universitare sau chiar îi îndepartau de pe teritoriul anumitor state. Secole la rând, Biserica Romano-Catolica a încurajat credintele si atitudinile anti-semite. Desi învataturile Bisericii nu au sustinut si nici nu au justificat uciderea evreilor, propagarea urii, insultelor, degradarii si deseori demonizarea evreilor a facut ca multi catolici sa accepte masurile anti-semite introduse de nazisti si colaboratorii acestora în secolul XX.
Aceeasi situatie este valabila si pentru bisericile protestante. Pamfle