Globul pamantesc






Pe globul pamantesc lacurile asigura de 4 ori mai multa apa proaspata decat raurile, insa viata lor este mult mai scurta. Daca nu sunt suplimentate cu apa, acestea pot seca prin procesul de evaporare sau prin acumulare de mal.

Geografii clasifica lacurile in moduri diferite: in functie de modul prin care au luat nastere, de prospetimea sau salinitatea apelor acestora si in functie de vietatile care pot supravietui in ele. Doar in cele mai sarate nu traieste nici o vietate. Unele lacuri s-au format prin miscari ale placilor tectonice sau prin intermediul vulcanilor. Altele prin topirea ghetarilor, sau prin inchiderea unui brat al marii.

O mare parte a lacurilor au fost create de oameni. Acestea poarta numele de lacuri de acumulare, deoarece acumuleaza o rezerva de apa, fie pentru folosul oamenilor, fie pentru asigurarea energiei hidro-electrice.

Lacuri tectonice

Miscarile scoartei Pamantului au dus la formarea celui mai mare lac din lume, Marea Caspica, si a celui mai adanc, lacul Baikal din Siberia.

Marea Caspica se afla intr-o depresiune situata intre Muntii Caucaz la vest si inalta coasta a Asiei Centrale la est. Suprafata sa continua sa varieze dupa cateva milioane de ani. Inainte de inaltarea lantului Caucaz, Marea Caspica era legata de Marea Neagra. Lacul Baikal a luat nastere in urma prabusirii unui bloc de pamant, ducand la formarea unei depresiuni care s-a umplut ulterior cu apa. Marea Vale Despicata a Africii este de asemenea un lac tectonic.

Aceasta a inglobat o serie de lacuri, inclusiv lacurile Albert, Edward, Tanganyika si Nyasa (Malawi) si se intinde pana in sud-vestul Asiei, unde cuprinde lacul situat la cea mai joasa altitudine, Marea Moarta, la 399 m sub nivelul marii.

Lacuri vulcanice

Cea mai obisnuita forma de lac vulcanic este cea creata de apa care umple craterul unui vulcan stins. Unul dintre cele mai mari lacuri de acest gen este lacul Crater, din craterul Muntelui Mazama, in Oregon, SUA. A luat nastere cu 6600