Herodot
Herodot spunea despre Egipt ” ca este un dar al Nilului, cu pamânturi roditoare, dar în acelasi timp era un stapân exigent, tiranic si capricios. Ravarsarile insuficente sau dimpotriva cresterea exigenta a apelor sale provocau ani grei de seceta ori de mari inundatii ”.
Denumirea de faraon data regelui dateaza doar din mileniul I î.H. Faraonul a fost considerat de la începutul istoriei Egiptului ca un zeu, atât în viata cât si dupa moarte. Viata eterna îi este asigurata de drept. El este cel mai bun, cel mai drept, atotstiutor si întotdeauna desavârsit în judecata si hotarârile pe care le ia, este o imagine a perfectiunii intruchipate.
Tutankhamon, faraon egiptean din dinastia a XVIII-a, fiul faraonului reformator Amenhotep al IV-lea, era un copil (10 ani) când i-a urmat pe preoti, iar în domnia lui s-a dovedit complet nesemnicativa pentru regat. Numele sau a patruns în constiinta omenirii, deoarece cavoul sau din Valea Regilor (Teba), a fost singurul care a scapat de jefuire, înainte de accesul arheologilor. Desi a fost un faraon lipsit de renume, pierdut în uitarea posteritatii, mormântul sau a uimit omenirea prin bogatia sa întrinseca si artistica.
Mormântul lui Tutankhamon de la Teba a fost descoperit în anul 1922.
Probabil ca bogatia marilor faraoni s-ar fi dovedit inimaginabila, dar acestea nu s-au bucurat de sansa de a strabate timpurile pâna în zilele noastre.