MOLDOVA ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI STEFAN CEL MARE
Caracteristica generala a domniei. Domnia lui Stefan cel Mare (1457-1504) a fost perioada cea mai glorioasa din istoria medievala a românilor, punctul culminant al luptei lor pentru independenta si afirmare în contextul civilizatiei europene în secolul al XV-iea. Reusind sa instaureze în tara un echilibru social, marele domnitor a pus capat luptelor dintre fractiunile boieresti si a creat o baza sociala pentru consolidarea puterii domnesti, care întrunea boierimea dregatoare, slujitorii (curtenn, vitejii etc.), taranii chemati la oaste, orasenii.
în politica sa externa Stefan Voda a demonstrat înalte calitati de diplomat, evitând sa aiba concomitent doi inamici puternici. Aceasta i-a permis sa pastreze independenta tarii, alternând relatiile pasnice cu conflictele militare cu puternicile state vecine, aflate în ascensiune - Ungaria, Polonia si Imperiul otoman. Când relatiile cu aceste tari aduceau la razboaie, Stefan a stiut sa utilizeze pe deplin metode specifice de lupta (pusteirea teritoriului în calea dusmanului, hartuirea în continuu pe masura înaintarii lui în interiorul tarii, folosirea cu iscusinta a avantajului reliefului etc.), care minimalizau superioritatea numerica a inamicului. Disproportia sau asimetria dintre fortele moldovene si dusmane nu numai ca nu asigura victoria invadatorilor, ci dimpotriva, darorita iscusintei domnitorului se termina aproape întotdeauna cu înfrângerea lor.
Victoriile repurtate de domnitor au permis Moldovei sa devina un factor politic si militar de un prestigiu extern incontestabil. Pilda de vitejie, întelepciune, profunda credinta a marelui domnitor a ramas întruchipata în folclor, în opere scrise si de arta.
Lunga domnie a lui Stefan cel Mare cunoaste câteva etape. Prima etapa: 1457-1473 - corespunde consolidarii domniei în plan intern si extern prin impunerea independentei tarii în relatiile cu Polonia si Ungaria; a doua etapa: 1473-1486 -perioada marilor confruntari cu