Moartea lui Stalin
Dupa o carte scrisa de Georges Bortoli

Motto: «Teroarea este domnia oamenilor
care sunt ei insisi terorizati »
Frederic Engels

Iulie 1952

Suntem in 1952. Intr-un sfert de secol de cand e la putere, nimeni n-a auzit inca despre vreun foc de arma tras impotriva lui Stalin. Cu toate acestea, de la an la an, precautiile care se iau sunt din ce in ce mai perfectionate.
Lumea crede ca Stalin traieste la Kremlin. Sunt aproape 20 de ani de cand acest lucru nu mai este adevarat. Domiciliul este vila sa, aproape de Kuntevo. Doar ca presa, poetii, cinematograful, o iconografie obsedanta continua sa asocieze numele si imaginea sa cu cea a vechii citatele cu peretii rosii — cadru mai demn pentru un erou decat acela al unei vile de la periferie. In noaptea aceasta, ca in fiecare noapte, o fereastra va ramane luminata pana in zori in marea cladire gouvernamentala din Kremlin, visibila dinspre Piata Rosie. Trecatorii intarziati vor privi cu respect aceasta pata de lumina si vor gandi : «Traieste, gandeste si lucreaza pentru noi.» — cum se spune la radio.
Dar cei care vad cele cinci masini trecand pe sub ferestrele lor de pe strada Arbat banuiesc adevarul. Ar putea chiar, observand acest du-te-vino, sa traga concluzia ca Stalin, imbatranind, petrece din ce in ce mai putin timp la biroul sau. Dar de ce sa se ocupe cineva de aceste mistere teribile? De ce sa vorbeasca cineva despre un secret de stat, riscand astfel cele mai grele pedepse? A spune unde este Stalin inseamna a dauna la propria-ti securitate. Tara continua sa-l vada pe seful sau acolo unde nu este.
Corespondentii occidentali nu stiu nici ei mai mult.

In tara sa, este numit « tatal nostru cel multiubit », « dragul si preaiubitul nostru Stalin », « cel mai mare conducator din toate timpurile si dintre toate popoarele ». O mie si una de metafore insotesc numele sau venerat. In intreaga Uniune Sovietica, nu se publica o brosura, o carte, un fascicul, o teza de chimie, de astronomie, de botanic