La începuturi, in orasele medievale predomina economia naturala, cea care producea cele necesare traiului. In urma încetarii marilor migratii, s-a reluat comertul si a început dezvoltarea mestesugurilor. Ei erau putini si erau priceputi ca olari, faurari si pietrari.
Comertul începe sa se dezvolte. Pe uscat comertul era mai greoi deoarece nu erau drumuri , poduri si erau numeroase vami. Cel mai avantajos era comertul pe fluvii si mari. In special in Marea Nordului si Marea Mediterana, se dezvolta cele mai puternice centre economice si comerciale: orasele olandeze si italiene. Aceste schimbari si dezvoltari importante au dus la înflorirea oraselor in Europa. Originea lor era diferita: vechi cetati romane, au rezistat invaziilor ; cum ar fi Bizantul, Roma, Paris ,Lyon, Milano, Florenta, Londra, acestea aveau rolul unor centre administrativ religioase. Unele orase au aparut la intersectia marilor drumuri comerciale, lânga porturi. Altele orase s-au dezvoltat in jurul unor castele fortificate. Au aparut asezari urbane care din motive religioase s-au asezat in jurul manastirilor.
Toate orasele si asezarile rurale se aflau sub dominatia feudalilor care le percepeau taxe: in natura, munca si bani. Libertatea lor era îngradita de aceea ei se unesc sub juramânt intr-o asociatie numita „comuna” prin care isi acordau ajutorul reciproc. Comunele aveau rolul de a obtine de la seniori o ,,carta” prin care sa fie fixate obligatiile oraselor si eliminate abuzurilor nobililor. Ele au fost obisnuite fie pe cale pasnica fie prin lupte.
Aparitia si dezvoltarea oraselor, a centrelor mestesugaresti si comerciale au impulsionat dezvoltarea productiei si schimburilor dintre orase ceea ce au dus la aparitia unei piete interne. Schimburile de produse nu puteau fi realizate decât intre oamenii liberi .Libertate de care se bucurau orasele , ceea ce au dus ,, la discutii de libertate”. In orase s-a trecut la un nou mod de viata ,, civilizatia urbana” care era un factor de progres