UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE ISTORIE
MASTERAT RELATII INTERNATIONALE















POLITICA EXTERNA A ITALIEI INTRE ANII 1933-1936











COORDONATOR
PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN BUSE




IVAN MARIAN







2006






INTRODUCERE









Viata politica italiana în perioada dintre cele doua razboaie mondiale e marcata de ascensiunea la putere a lui Mussolini, care devine seful guvernului la 31 octombrie 1922.
El a fost artizanul unui nou regim – fascismul, care s-a manifestat atât în planul politicii interne, cât si al celei internationale.
Daca în interior au fost înlaturate institutiile democratice, în ce priveste relatiile cu alte state, regimul fascist, mereu nemultumit de împartirea lumii dupa Pacea de la Paris, a încercat sa-si traseze o imagine de mare putere, folosindu-se de disensiunile dintre Franta si Germania în ce priveste problemele Europei.
Un prim pas a fost incidentul din insula Corfu, ocupata de italieni dupa asasinarea generalului Tellini de catre greci. In urma acestui eveniment, Mussolini obtine o prima victorie în plan international, datorita temerilor Frantei si Angliei ca Italia ar fi putut parasi Societatea Natiunilor, si mai mult, aveau nevoie de un aliat în plan diplomatic pentru a rezolva problema datoriilor de razboi a Germaniei si cea dintre aliati.
Dupa acest eveniment, politica externa italiana adopta o linie moderata, însa Mussolini este mereu nemultumit, asa cum se observa si dupa Locarno, când n-a reusit sa obtina garantii si pentru Brener. De acum, pentru Mussolini, ideea revizuirii tratatelor si revendicarile coloniale tind sa devina osatura politicii sale externe. Ca expresie a acestui fapt, a fost mereu nemultumit de ceea ce obtinuse din împartirea fostului imperiu colonial german, de la Franta si Anglia. Acest neajuns a fost mereu exprimat cu diferite prilejuri si a fost, în acelasi timp, element de propaganda pentru deceniul urmat