Premisele formarii statelor medievale romanesti
Odata cu desavârsirea procesului de formare a poporului român si a limbii române (secolele VIII-IX) în istoria ce se scria în spatiul Carpato-Danubian-Pontic începe o noua etapa -constituirea statelor medievale românesti.
Formarea statelor medievale românesti este, în primul rând, rezultatul actiunii mai multor factori interni: formarea relatiilor feudale, necesitatea protejariii averii acumulate de diferitele paturi sociale, a reglementarii relatiilor dintre aceste paturi, a apararii cailor comericiale internationale care strabateau spatiul românesc si a centrelor de comert intern (iarmaroace, asezari orasenesti), a valorificarii economice a noilor terenuri etc.
Premisele interne au fost favorizate de anumite împrejurari externe. Astfel, în perioada care a urmat dupa invazia tatarilor din 1241 a fost lichidata pentru o vreme hegemonia regatului maghiar la sud si est de Carpati, ceea ce a permis formatiunilor statale românesti din aceasta zona sa evolueze spre întarirea propriei organizari interne si extinderea lor teritoriala.
Constituirea statelor medievale românesti a decurs în câteva etape: unificarea teritoriala, formarea structurilor sociale, a institutiilor centrale statale de guvernare si obtinerea independentei, recunoscuta de tarile vecine.
Procesul de formare a statelor românesti si-a gasit expresie în formula acceptata de istorici despre evolutia societatii românesti de la sat la stat. Aceasta formula explica esenta procesului care a avut la baza consolidarea obstei satesti (în frunte cu juzi sau cnezi) ca forma initiala de organizare sociala si autoadministrare în perioada de dupa retragerea legiunilor romane din Dacia.
Interesele comune de aparare si de valorificare a terenurilor agricole serveau drept baza pentru unirea mai multor obsti în uniuni de obsti cu o capetenie unica în frunte, numita voievod, cnez, ban. Uniunile de obste se numeau "tari" (din latinescul-terra). Marele istoric român Nicolae l