Revolutia rusa






Esecurile dezastroase ale Rusiei in timpul Primului Razboi Mondial, au dus la detronarea tarului, in 1917. In octombrie, infiintarea primului regim comunist a marcat inceputul unei noi ere in istorie.

Pana in 1914, guvernul tarist pare sa fi controlat miscarile revolutionare care amenintasera existenta, inabusind revolutia din 1905. Tarul a ramas un autocrat (conducator absolut), si singura concesie in favoarea ideilor liberale si democratice a fost tolerarea unui "parlament" lipsit de putere, Duma. Izbucnirea Primului Razboi Mondial a intarit si mai mult acest regim. Ca in multe alte tari, razboiul a general un val de entuziasm patriotic, asigurand guvernului sprijin popu¬lar. Sentimentui national s-a accentual atat de mult incat numele german al capitalei, St. Petersburg, a fost schimbat cu varianta sa rusa, devenind Petrograd.

Schimbarea situatiei
Aceasta situatie a inceput sa se schimbe, deoarece imprejurarile au pus m evidenta inapoierea Rusiei si incompetenta conducatorilor sai. Numeroase armate au fost conduse pe campul de lupta, insa fabricile nu erau capabile sa le aprovizioneze cu destule arme. Sistemele administrativ si de transport au fost distruse, provocand dificultati atat in orase, cat si pe front. Armatele au luptat cu darzenie, dar nu au putut sa faca fata fortelor germane, bine organizate si aprovizionate. Deoarece milioane de rusi erau masacrati si alte milioane de soldati erau recrutati pentru a le lua acestora locul, moralul rusilor era la pamant. Liderii politici erau impartiti in tabere, instigandu-se unii pe altii; in decembrie 1916 a izbucnit un mare scandal, cand aristocratii l-au ucis pe calugarul Rasputin, despre care se credea ca are o influenta negativa asupra guvernului.

In ciuda atmosferei generale apasatoare, revolutia din februarie 1917 a fost neasteptata, spontana si s-a incheiat fara varsare de sange. In data de 23, o greva a izbucnit la Petrograd, care a evoluat rapid intr-o greva generala. Regimentele di