Ritul si ritualul funerar

Dintotdeauna omul si-a pus întrebari legate de moarte.Initial s-a crezut ca doar omul evoluat e capabil sa-si puna astfel de probleme, dar scrieri precum cele provenite din antichitate au demonstrat ca a existat un puternic cult al mortii, mai bine spus un cult al vietii de dupa moarte, înca din preistorie.
Cercetarile moderne, începând cu secolul al XIX-lea, au scos la iveala vestigii ale unor necropole preistorice, care atesta prezenta acestui cult si în neolitic, mai precis în neoliticul vechi, asupra caruia ma voi opri în aceasta scurta prezentare despre cultura Starcevo-Cris.
Neoliticul, un termen rezultat prin sudarea a doua cuvinte grecesti: neos, care înseamna nou si lithos, care înseamna piatra, în traducere ar fi epoca noua a pietrei.
Epoca noua a pietrei este o revolutie în prelucrarea pietrei(s-a trecut de la cioplirea pietrei la slefuirea ei), dar nu numai aceasta este trasatura fundamentala a performantelor gândirii umane, ci si perfectionarea lucrarii ceramice, aparita unor asezari permanente întarite, trecerea omului de la stadiul de consumator la cel de producator, conturarea unor puternice credinte mistice.
Din punct de vedere cronologic neoliticul timpuriu se desfasoara între 6000-4250 î.Hr.Neoliticul vechi, cristalizat, pe parcursul caruia vorbim de aparitia, dezvoltarea si disparitia culturii Starcevo-Cris se întinde pe intervalul unui mileniu. Aceste date, trebuie mentionat, sunt necalibrate, vorbim deci despre o cronologie relativa, pentru stabilirea uneia absolute avem nevoie de cât mai multe date arheologice culese prin descoperirea vestigiilor.
Pentru a putea pune în discutie problema ritului si ritualului culturii Starcevo-Cris, trebuie sa specificam ce se întelege prin termenul de cultura. Cultura arheologica reprezinta totalitatea manifestarilor materiale si spirituale asemanatoare între ele, care se raspândesc într-un anumit
spatiu la un momentdat.
Pâna în momentul actual, în