CATULLUS


Este un poet neoteric (de moda noua); este, deci, adeptul alexandrinismului, cu o viziune noua asupra creatiei literare. Cultiva epigrama, poezia scurta, cu ritm variat. Opera sa cuprinde peste o suta de creatii grupate într-un volum sub numele de „Carmina”.
Tematica lui Catullus este variata, în general de factura erotica, dar si politica, sociala, precum si câteva poeme de inspiratie mitologica – nunta lui Peleu cu Tetis -, cântece de petit etc., scrise în hexametri, cu o întindere mai ampla.
Se poate afirma ca în creatia neotericului Catullus se pot gasi apropieri cu creatia lui Lucretius, mai ales în poemul care prezinta nunta dintre Peleu si Tetis, unde se observa chiar expresii preluate din „De rerum natura”.
În poemele erotice apare figura iubitei, Lesbia. Putem vorbi de un regim amplu de trairi, extaz, agonie, gelozie, dezamagire, optimism, pesimism etc.
Asadar, Lesbia, care avea o mare influenta asupra poeziei neotericilor, îl inspira pe Catullus în creatia sa,
Poemele harazite Lesbiei însumeaza 250 de versuri, dintr-un ansamblu de peste 2000 de stihuri. De fapt, cum demonstreaza si pseudonimul acordat iubitei poetului, Catullus situeaza poemele sale erotice sub semnul unei referinte culturale, în speta la Safo, poeta insulei Lesbos. Primul poem scris sub influenta Lesbiei, poemul seducerii (cum l-a numit Pierre Grimal), este o traducere fidela a unui poem scris de Safo - „Mi se pare deopotriva unui zeu cel care, daca este îngaduit, poate sa întreaca zeitatile, cel care sezând în fata ta te priveste si te asculta fara încetare" (51, v. 1-4). Totusi, Catullus intervine în strofa din final, renuntând la traducere si îsi exprima simtirile generate de o dragoste care, chiar lui însusi i se pare insolita si, oarecum, bizara.
Dupa ce cânta în versuri frivole vrabiuta Lesbiei, vrabiuta a carei moarte apoi o deplora „jeliti, o Venere si Cupidoni", (Lugete, o Veneres Cupidinesque), adresându-se direct pasarii - („o, nenorocire! o sarmana vrabi