Evolutia gandirii manageriale



Primele elemente ale actiunilor practice de management si chiar ale gandirii manageriale au aparut in civilizatia sumeriana incepand cu anul 5000 i.e.n., cand erau folosite diverse documente scrise pentru efectuarea operatiilor comerciale. Elementele uni management autentic, s-au identificat la egipteni, care au facut eforturi considerabile pentru organizarea muncii celor peste 100.000 de oameni folositi la construirea piramidelor. De asemenea, babilionienii prin cunoscutul “Cod a lui Hammurapi” stabileau o serie de standarde pentru salarii, precizand obligatiile partilor contractante inclusiv penalizarile care se aplicau daca intelegerile prealabile nu erau respectate, la romani, intre anii 300 I.H. si 300 D.H., in mod curent era folosit un sistem de comunicatii eficient atat pentru conducerea imperiului, cat si pentru nevoile de control la nivel contralizat. In fine la venetieni, in jurul anilor 300 intalnim elemente concrete in stabilirea cadrului legal pentru operatiunile comerciale.
Progresele cele mai importante au fost inregistrate incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, preocuparile privind managementul fiind in atentia a numerosi oameni de stiinta.
O contribuie substantiala la intemeierea stiintei manageriale a avut-o H.Fayol si F. Taylor care au analizat pentru prima data in maniera stiintifica procesul de management si componentele sale , precum si o parte din principalele elemente ale sistemului de marnagement – structura organizatorica, elaborand o serie de reguli, principii si metode de conducere stiintifica.

Scoala clasica promovata de F.Taylor si H Fayol are drept caracteristici esentiale urmatoarele:
Utilizarea cu predilectie a conceptelor, metodologiilor si instrumentarului economic;
Evidentierea si accentuarea importantei functiei de organizare, drept consecinta a tratarii in ansamblu a relatiilor de management;
Acordarea unei atentii prioritare functiei de productie in cadrul unei societati c