Motivarea

Pentru a întelege motivarea, managerii trebuie întâi sa înteleaga motivele pentru care indivizii se comporta într-un anume fel si pentru care au anumite reactii în situatii amenintatoare sau prin care se încearca influentarea. Motivarea este un proces intern,nu un imperativ care poate fi impus din exterior.
Managerii trebuie sa înteleaga strategiile de motivare, modul în care acestea au succes sau esueaza pe baza modului în care reusesc sa influenteze motivatiile interne ale angajatilor. Teoriile nevoilor umane furnizeaza o privire de detaliu asupra a ceea ce înseamna motivarea. Dupa parerea lui Maslow, anumite nevoi interne sunt situate mai aproape de baza unei ierarhii personale decât altele, iar oamenii urmaresc satisfacerea unor nevoi de pe nivele mai ridicate doar în momentul satisfacerii nevoilor de baza. Prin urmare, managerii trebuie sa ofere cai catre împlinirea de sine, sau în caz contrar angajatii lor vor ramâne nemotivati.
Strategiile motivationale sunt împartite în doua categorii: influentarea directa si ajustarile situationale. Teoria motivationala a lui Herzberg este utila în întelegerea acestor din urma strategii; el afirma ca salariul si beneficiile au drept efect inducerea satisfactiei, iar nu a motivarii. Motivarea este legata de sentimente mai adânci de crestere si dezvoltare. Cresterea participarii poate ajuta la cresterea nivelului de motivare al angajatilor.
Managerii sunt în permanenta preocupati de modul în care îsi pot motiva (influenta) oamenii sa lucreze mai bine, plecându-se de la ideea ca un manager poate lua masuri care vor avea un efect asupra cantitatii si calitatii performantelor angajatilor. De exemplu, un manager poate fi preocupat de cum sa îsi determine angajatii sa produca mai mult, poate fi interesat sa determine o crestere a calitatii muncii lor, sau sa îi convinga sa petreaca mai putin timp recreându-se si mai mult timp gândindu-se la munca si la carierele lor.
Puterea de a-si schimba comporta