Inmormantarea in Gorj


Moartea reprezinta ultimul mare eveniment din viata omului.Ea presupune sfarsitul vietii, un moment tragic sub aspectul subiectiv.
In conceptia satului traditional, lumea este o reprezentare binara: formata din “lumea asta si lumea cealalta”(Mihai Pop – Mitul marii treceri)
Sub acest aspect, moartea este momentul iminent al trecerii omului dintr-o lume in alta. El traieste “o viata si cu a mortii doua”
In Gorj, despartirea si integrarea defunctului in viata de apoi, “acolo unde nu este durere,nici intristare, nici suspin ci viata fara de moarte”, se asigura printr-un ceremonial complex, insumand rituri arhaice cu functii duble :apararea sanatatii rudelor ramase in viata si asigurarea integrarii mortului in viata de apoi.
In viziunea traditionala gorjeana, moartea este prefigurata de semne si fenomene stranii, cu caracter general.
Cand este cineva bolnav in casa si se aud pocnituri noaptea e semn ca va muri in curand.
Cand cadea din perete oglinda(care ia chipul omului), ori icoana(care e a Domnului), se credea ca moartea e pe aproape.
In satele submontane ale Gorjului, daca erai nemancat si auzeai cucul cantand dupa apusul soarelui, “nu mai scapai”.
Daca pe casa sau in gradina casei canta o cucuvea (buha), era semn ca va muri cineva in acel an.
In satele de pe Valea Jalesului “daca sta ceasul dupa miezul noptii, nu e bine. Cuiva i-a venit vremea si trebuie sa se duca”.
In mai toate localitatile judetului se considera ca, daca o gaina canta “cocoseste”, e semn in familie de moarte si boala grea.
Ca un remediu al prevenirii raului, gaina respectiva era taiata si gatita, dupa ce capul i se arunca ,ori era data la vecini sa o manance.
Cainele care urla noaptea era batut, iar daca nu inceta era chiar omorat, fiindca se credea ca animalul avea un simt deosebit si chema moartea in familie.
Cand omul se imbolnavea si cadea la pat, era spalat, imbracat in “hainele bune”, iar pentru curatenia lui sufleteasca se a