STATUS, ROL SI CONFLICT DE ROL



Dezvoltarile teoretice de pana acum au relevat ca persoana trebuie inteleasa ca expresie obiectiva a raporturilor dintre individual si social, dintre psihologic si sociocultural. În consecinta, analizele referitoare la procesele si fenomenele psihoindividuale care se produc in context relational trebuie sa fie dublate de cercetarea proceselor relationale ca atare, precum si de relevarea modalitatilor prin care se manifesta personalitatea pe plan interpersonal si sociocultural. Acest fapt devine posibil prin introducerea notiunilor destatut si rol, care exprima pozitiile, functiile si comportamentele persoanei derivate din calitatea sa de element activ al unor structuri sociale determinate.
Statutul este pozitia unui individ sau a unui grup in cadrul sistemului social, implicand un ansamblu legitim de asteptari fata de cei care ocupa alte pozitii in cadrul aceluias sistem; reprezinta un concept fundamental in psihologia sociala, antropologia sociala si culturala, sociologie. Aceasta pozitie are doua dimensiuni: orizontala si verticala. Dimensiuniea orizontala se refera la reteaua de contacte si de schimburi reale sau posibile pe care individul le are cu alte persoane situate la acelasi nivel social. Dimensiunea verticala vizeaza contactele si schimburila cu persone situate in ierarhia sociala intr-o pozitie superioara sau inferioara. In consecinta, fiecarei pozitii ii sunt precizate functiile, drepturile, indatoririle si modelele comportamentale considerate dezirabile.
Termenul de status a fost utilizat initial in filozofia sociala, desemnand drepturile si datoriile unei persoane, puterea de care aceasta dispune. Facand distinctie intre "situatia statutara" si "situatia de clasa", Max Weber da initial termenului de status un sens pur psihologic, sinonim celui de prestigiu. Acest sens se pastreaza in sociologia si psihologia nemarxista contemporana. Eludandu-se legatura