Sfânta Scriptura si uzul pedagogic al imaginii

Motive biblice si istorice pentru limitarea rolului imaginii
Dupa cum se stie, si dupa cum s-a argumentat de-a lungul mileniilor de iudaism si crestinism, în contrast cu cultele politeiste si materialist-magice, traditia reprezentata de credinciosii Bibliei cunoaste un uz limitat al imaginilor. În ciuda vederilor extreme ale islamicilor sau ale unor protestanti radicali, imaginea a fost folosita în cultul Dumnezeului adevarat, dar numai cu rol estetic si pedagogic. Poporul care statea în curtea Templului nu putea vedea nici o imagine. Chipurile de „heruvimi” înaripati pe peretii interiori ai Templului, sau statuetele heruvimilor confectionate din aur, ori din lemn de maslin, deasupra chivotului si lânga el, nu puteau fi vazute decât de preotul de serviciu si nu li se dadea nici o atentie liturgica. Tamâierea si aprinderea luminilor nu avea nici o legatura cu imaginile pur decorative si simbolice ale heruvimilor, ci se faceau spre lauda Celui Nevazut.
La Templul lui Solomon a fost mai multa risipa de imagini: figuri de heruvimi, de palmieri si de flori de lotus erau sculptate în lemn pe toti peretii interiori si pe usile de la intrare. Erau însa doar ornamente si simboluri cu scop estetic si didactic. Templul din viziunea lui Ezechiel are si mai multe imagini decât al lui Solomon. Toata cladirea si dependintele ei, peretii interiori si exteriori erau ornamentati cu palmieri si cu heruvimi bicefali cu fata de leu si de om. Însa când acelasi Ezechiel vede în viziune pe batrânii iudeilor închinându-se la Templul din Ierusalim înaintea unor imagini de pe pereti si tamâindu-le, sau închinându-se înaintea soarelui, spre rasarit, fapta lor este condamnata ca idolatrie.
Exista, fara îndoiala, o libertate de initiativa lasata de Dumnezeu si în cult. Dar porunca expresa a lui Dumnezeu limiteaza aceasta libertate. Când Arhiereul Aaron, intimidat de popor, a admis crearea acelui vitel de aur, nu s-a gândit la taurul egiptean H