Caracterizarea lui Nica
(plan de idei)
I Introducere
“Ion Creanga este, fara îndoiala, cel mai de seama povestitor român, creator al unei opere intrate definitiv în constiinta noastra nationala.
Într-un sens mai restrâns, Ion Creanga a fost considerat multa vreme un
talentat “prelucrator de folclor”, apoi un genial “creator de povesti în stil
popular – realistic”, devenind cu timpul un jovial povestitor.”
Scrisa în ultima parte a vietii autorului, lucrarea Amintiri din copilarie constituie o retraire a timpului fericit si definitiv pierdut
Amintirile lui C nu urmaresc evenimentele în ordine cronologica. Selectând întâmplarile pe care memoria le retraieste cu mai multa pregnanta. Faptele de viata selectate de autor compun imaginea copilariei universale, nicidecum o autobiografie
II Introducere la caracterizare
autorul priveste aceasta opera din punctul de vedere al copilului dar si al povestitorului. Eroul central apare, asadar, înfatisat de autor, din copilarie pâna în pragul adolescentei.
Într-un prim plan este zugravit procesul de formare a lui Nica si evolutia lui spirituala, strâns legata de mediile pe care le strabate
Nica este eroul unei copilarii ca toate copilariile dar tocmai de aceea singulara în particularitatea ei. E este centrul acestui univers si demersul narativ comenteaza un personaj care se initiaza în legile vietii
III Copilaria copilului universal
copilaria lui Nica este de fapt copilaria copilului universal, cu poznele si cu joaca adecvata vârstei. În Amintirile lui Creanga nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune, ori de jurnal
Creanga nu se considera diferit de alti copii. Nu aspectele de diferentiere îl intereseaza, ci stadiul de nediferentiere, de vesela inconstienta, de ignorare a necazurilor din copilarie
Nica este prezentat preponderent comportamental, si nu prin interioritatea care individualizeaza
IV Paradisul copilariei
naratorul este un adult pentru care retrairea copilariei reprezinta o consolare de necazurile vârstei mature, care nu sunt amintite în mod explicit, dar pot fi ghicite dintr-un oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericita evocata: ”Însa vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furis apa la adânc, si din veselia cea mai mare cazi deodata în uricioasa întristare”
V Caracterizarea
personajul lui Nica poate fi privit din mai multe unghiuri
Nica este o ipostaza a copilului universal: el se joaca ridicând casa în slavi, fura ciresele de la matusa Marioara si, apoi, pupaza din tei, iar la scoala, omoara muste, “facând prapad din ele”
Pus mereu pe pozne, Nica este caracterizat, mai ale prin întâmplarile pe care le provoaca ori la care ia parte. Uneori, caracterizarea este facuta de alte personaje
Nica este stapânit de o stare de veselie si fericire continua: “Si eu eram vesel pe vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vântul în turbarea sa”
Nica ca personalitate:
este un baiet rusinos si fricos “ o multime de baieti si fete între care eram si eu, un baiet prizarit, rusinos si fricos si de umbra mea”
Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoana si slavit de lenes”
Atasamentul fata de satul sau:
Durerea despartirii, înstrainarea si dorul dupa frumoasele meleaguri ce ramâneau în urma, în timp ce caruta lui Mos Luca îl ducea spre un loc necunoscut si “departat”
Iubirea fata de meleaguri este înfatisata prin descrierea Ozanei si prin evocarea starilor sufletesti ale personajului
...