CONTRIBUTIA LUI CAMIL PETRESCU LA
DEZVOLTAREA ROMANULUI ROMÂNESC INTERBELIC






Poet, dramaturg, romancier, eseist Camil Petrescu ocupa în literatura româna din prima jumatate a secolului XX unul din cele mai importante locuri datorita, în primul rând, notei de elevatie intelectuala pe care a imprimat-o scrisului sau. Autor deopotriva atras de speculatia abstracta, ca si de investigarea în adâncime a vietii concrete, Camil Petrescu reactualizeaza în cadrul literaturii, spiritul pur, însetat de esente.
Aflat, în vremea începuturilor sale, la confluenta a doua epoci istorice, când realismul traditional al secolului al -XIX- lea facea loc orientarilor subiectiviste din filozofia si arta timpurilor mai noi, dramaturgul si romancierul Camil Petrescu pastreaza o linie de echilibru între tendintele care subordoneaza creatia activitatii introspective si cele care o asimileaza unui proces de cunoastere obiectiv.
În acea perioada, între cele doua razboaie mondiale, romanul românesc se modernizeaza, capatând ca trasatura fundamentala distribuirea – în proportii aproape egale – a atentiei fata de fenomenul de viata subiectiv si obiectiv.
Camil Petrescu este tipul de scriitor pentru care viata reprezinta un permanent motiv de reflectie si traire puternica, experientele sale, de o mare diversitate, fiind trecute mereu prin filtrul unei constiinte fascinate de valori absolute. În ceea ce priveste specificul artei romancierului, el este definit, de obicei, prin raportare la doua nume celebre ale literaturii universale: Stendhal si Proust.
Sub puterea exemplului lui Proust, Camil Petrescu a facut din roman expunerea numai a ceea ce cu adevarat i-a trecut prin constiinta. Tot de la Proust a deprins metoda întreruperii cursului actual al naratiunii, prin întoarceri în trecut determinate de desfasurarile imprevizibile ale memoriei. În ceea ce priveste apropierea de Stendhal, Camil Petrescu adopta acelasi stil