Caracterizarea comisului Ionita
„Iapa lui Voda” face parte din volumul „Hanu Ancutei”.Mihail Sadoveanu recurge în acest volum la tehnica literara numita povestire în rama sau povestire în povestire, deoarece în cadrul firului epic al volumului intervin istorisiri relatate de fiecare data de alt oaspete, adica un alt narator venit la Hanul Ancutei.
„Iapa lui Voda” este o snoava si se afla în deschiderea volumului de noua povestiri, „Hanu Ancute”, scris de Mihail Sadoveanu.
Comisul Ionita este personajul principal al acestei povestiri, dar este si un personaj permanent al întregului volum „Hanu Ancutei”, realizând unitatea acestuia, deoarece el este prezent în toate povestirile îndemnând oaspetii sa-si aminteasca întâmplari extraordinare, petrecute demult în tara Moldovei.
Personaj comun celor doua planuri narative din „Iapa lui Voda”, comisul Ionita este personaj, narator deoarece a participat direct la întâmplarile relatate.
Personajul este caracterizat în mod direct de narator si de el însusi (autocaracterizare) si un mod indirect prin faptele sale, limbajul si modul de a gândi.
Personajul este prezentat în mod direct de narator în primul plan al naratiunii, exprimându-si admiratia fata de comisul Ionita si subliniind ideea ca acesta este o personalitate des întâlnita la han „statea stâlp acolo, …, un razes strain care mie îmi era drag foarte”. Razesul se încadreaza perfect în atmosfera de basm, de veselie a hanului, creând în jurul sau placerea de a vorbi, de a povesti de a se spune lucruri nemaiauzite petrecute, cândva, demult „se lua la întrecere pâna si cu mos Leonte la tâlcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta”. Se subliniaza astfel parerea ca Ionita comisul are o vasta experienta de viata care-l face atot stiutor, care constituie principalul imbold spre destainuire, având o adevarata pasiune pentru a spune si a asculta povesti. Naratorul realizeaza portretul fizic al comisului Ionita, care sugereaza hotarârea, asprimea firii si destinul zbuciumat al personajului „era un om nalt, carunt, cu fata uscata si adânc brazdata”.
Comisul Ionita este mândru de originea sa de razes de la Draganesti, din tinutul Sucevei, dupa cum o afirma în fata boierului care povesteste la Hanul Ancutei.
Dupa ce termina de povestit întâmplarea din vremea tineretii lui, Voda Sturza i-a facut dreptate comisului Ionita le spune celor adunati în jurul focului: „dupa asta puteti cunoaste ce fel de om sunt eu!”.
Portretul moral reiese din întâmplarea relatata despre Voda Sturza si iapa la care acesta s-a uitat cu uimire.
Mândru si orgolios comisul reactioneaza imediat când este ironizat cu privire la calul sau „pintenog de trei picioare”; „striga razasul zbârlindu-si mustata tusinata”. Înzestrat cu harul povestiri, el reuseste sa atraga atentia oaspetilor care îl asculta „cu barbiile înaltate si cu ochii rotunzi”.
O trasatura dominanta a comisului Ionita este dorinta de dreptate si de adevar. El însusi afirma atunci când este întâmpinat de ofiterul cel tinerel: „… s-am venit la Voda, însetat dupa dreptate ca cerbul dupa apa de izvor. Aceasta comparatie populara arata dorinta arzatoare a lui Ionita de a se face dreptate neamului sau si de a nu lasa mostenire copiilor lui neîntelegerile cu dusmanii care „au colti lungi si ascutiti”.
Hotarât, razesul nu se da înlaturi sa lupte chiar cu un „corb mare boieresc”. Inteligent si curajos, dupa ce a fost pe la multe divanuri de judecata, nu exista sa, nu apeleze, ca ultima solutie la judecata lui Voda. Cinstit si corect, comisul aduna si aduce cu el toate documentele doveditoare asupra pamântului mostenit de la parintele sau, dascalul Ioan.
Încrezator în puterea dreptatii si în judecata Voievodului, Ionita comisului se emotioneaza si chiar se teme când constata ca boierul cu care a vorbit la Hanul Ancutei este chiar Mihail Voda Sturza. Simtul umorului, firea lui deschisa îl fac sa depaseasca situatia si îi raspunde cu curaj Voievodului când îi aminteste de promisiunea referitoare la cal: „Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum”.
Comisul Ionita întruchipeaza tipul taranului Moldovean cu cele mai alese virtuti morale: dorinta de dreptate si adevar, demnitatea, curajul, cinstea, dor si ospitalitatea, buna dispozitia, simtul umorului, placerea de a asculta si a spune povesti nemaiauzite. Personajele si povestirile sadoveniene îmbraca aura legendei.
...