Referat - Caracterizarea lui Ion

Categorie
Referate Romana
Data adaugarii
acum 9 ani
Afisari
8200
Etichete
caracterizarea, lui, ion
Descarcari
355
Nota
9 / 10 - 1 vot

Caracterizarea lui Ion
Personaj de prim plan al romanului, Ion, concentreaza tragica istorie a taranului român din Transilvania primilor decenii ale secolului nostru. Conceput la dimensiuni monumentale „poate mai mare ca natura” dupa aprecierea lui E. Lovinescu, „Ion” întruneste atributele care tin si de un personaj clasic si de unul romantic. El trebuie privit ca un personaj clasic în sensul ca trasatura dominanta - dragostea pentru pamânt - le domina pe toate celelalte. El poate fi privit ca un erou romantic prin unele însusiri exceptionale ca de ex.: este foarte harnic, foarte viclean dar si pentru faptul ca are mari pasiuni (iubeste cu patima pamântul si pe Florica). Este un personaj de o deosebita complexitate alcatuit din lumini si umbre. De la începutul romanului într-o scena foarte bine aleasa de scriitor, la hora când este prezenta toata suflarea satului, îsi face aparitia fiul lui Alexandru Pop Glanetasu, urmarind-o pe Ana cu ceva straniu în privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut în timp ce alaturi îi rasare mai frumoasa ca oricând Florica, fata vaduvei lui Maxim Oprea. Constient ca Ana nu-i fusese draga, flacaul poarta în suflet chipul cald, ademenitor al Floricai, fata saraca în vreme ce „Ana avea locuri si case si vite multe”. De la început banuim conflictul „iute si harnic a ma-sa harnic chipes, voinic”, dar sarac Ion simte dureros prapastia dintre sine si bogatasii satului: de felul lui Vasile Baciu, iar cuvintele jignitoare cu care acesta i-se adreseaza „flandura, tarantoc, hot, tîlhar” au efectul plesnitului de bici si flacaul nu suporta ocara. Ion se sfîsie de la început între doua linii de forta, glasul pamântului si glasul iubirii si cade victima lacomiei de pamânt. Fiinta lui era mistuita de „dorul de a avea pamânt mult, cât mai mult” si autorul sublinieaza legatura lui cu pamîntul „iubirea pamîntului l-a stapînit de mic copil ... de pe atunci pamîntul i-a fost mai drag ca o mama”. Constrîns de realitate, tenace, hotarît, cu o vointa nasealnica, temperament stapînit de instincte primare, perseverent în atingerea scopului urmarit, viclean, Ion îsi urzeste cu perspicacitate un plan pentru aplicarea caruia are însa nevoie de o verifiacare. Titu Herdelea îi arunca spontan solutia fara sa gîndeasca la consecinte, solutie pe care Ion o întrezarise de mult: „ - Daca nu vrea el sa ti-o dea de buna voie, trebuie sa-l silesti ! ... ”. Rebreanu îsi urmareste personajul în diverse ipostaze dintre care se detaseaza doua: dinaintea si dupa intrarea lui Ion în posesia pamînturilor mult visate. Pentru prima ipostaza semnificativ este citatul: „Glasul pamîntului patrundea navalnic în sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab cît un vierme pe care îl calci în picioare, sau ca o frunza pe care vîntul o vîltoreste cum îi place. Suspina prelung, umilit si înfricosat în fata uriasului: - Cît pamînt, Doamne ! ... ”. Pentru a doua ipostaza Ion „se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit în lupte grele o ceata de balauri îngrozitori”. Destinul eroului trebuie raportat la momentul social economic în care traieste. În aceasta societate de bogati si saraci oamenii sînt considerati oameni dupa greutatea sacului cu bani sau dupa numarul de pogoane, nu dupa calitati si virtuti. George Calinescu spune ca „în planul creatiei Ion e o bruta, a batjocorit o fata, i-a luat averea, a împins-o la spînzuratoare si a ramas în cele din urma cu pamînt”. Însusindu-si pamîntul pe cai necinstite, tulburînd linistea unui camin în numele glasului iubirii, Ion nu putea sa supravietuiasca. Sfîrsitul lui perfect motivat moral si estetic nu putea fi altul decît cel imaginat de autor. Prin romanul „Ion”, Rebreanu demonstreaza ca pentru el „arta” înseamna creatie de oameni si de viata.
...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2018 - Referatele.org