Caracterul comic al piesei “O scrisoare pierduta”

„O scrisoare pierduta” este o comedie de moravuri; ea satirizeaza defectele societatii sfârsitului de secol XIX în ceea ce priveste viata politica si de familie. Contextul ales pentru ilustrarea acestor defecte este farsa electorala din anul 1883, într-un orasel de provincie.
Personajele sunt prezentate de catre autor, la începutul piesei, într-un fel relevant în ceea ce priveste caracterizarea lor. Zaharia Trahanache, seful multor „comitete si comitii”, este unul dintre „stâlpii” puterii politice din judet, alaturi de prefect, Stefan Tipatescu. Agamemnon Dandanache impresioneaza prin rezonanta prenumelui si prin motivul pretentiilor lui politice: „vechi luptator de la ’48”. Tache Farfuridi si Iordache Brânzovenescu sunt subordonati autoritatii si personalitatii lui Trahanache. Nae Catavencu este, de asemenea, prezentat împreuna cu cele doua „reflexii” ale sale, Ionescu si Popescu. Ziarul la care cei trei colaboreaza îsi dezvaluie prin nume principalul rost: de a face cunoscute scandalurile si controversele politice puse la cale de opozitie si de a submina autoritatea partidului de la putere. Plasarea lui Zoe în coada listei de personaje nu denota lipsa ei de importanta, ci autoritatea pe care o are asupra tuturor celor enumerati mai sus, începând cu prefectul si terminând cu politaiul orasului. Ea este fundamentul politic al judetului, manipulând din umbra si în favoarea ei tot ceea ce se petrece pe scena acestuia.
Fiind o comedie de moravuri, piesa este presarata cu scene care ilustreaza o gama larga de tipuri de comic.
Numele personajelor sugereaza trasaturi ale lor care sunt confirmate mai târziu de felul în care evolueaza actiunea piesei si prin caracterizarea directa sau indirecta. Zaharia Trahanache este tipul politicianului trecut de prima (si de a doua) tinerete, în aparenta ramolit, zaharisit, usor de manipulat, dar de fapt viclean, care se adapteaza în functie de situatie. Nae Catavencu este „pacali