CARTEA SAU CALCULATORUL?
Rasfoind o carte, lecturând-o ,fiind desigur încântati de continutul si grafica sa, ne punem în mod firesc o seama de întrebari: cum s-a realizat aceasta, cum s-a tiparit, de când se tiparesc carti, cât este tehnica si cât este arta, cât este hârtie si cerneala, dar nu în ultimul rând cât este minte, suflet si lumina?
Pentru a raspunde la aceste întrebari, consider ca este necesar sa amintesc ca scrisul, una din marile inventii ale omenirii, este cel care a facut posibila existenta cartilor de astazi. Scrisul, constând din reprezentarea prin semne conventionale a gândirii umane, a aparut treptat, în mai multe focare de civilizatie, sub forme variate în timp si în spatiu, ca urmare a necesitatii de comunicare între grupurile umane.
Cele mai vechi carti pot fi socotite tablitele cuneiforme din argila arsa din Mesopotamia si sulurile de papirus din Egipt. Tablitele erau în general dreptunghiulare, de dimensiuni variate pâna în 37 cm lungime. Când a aparut necesitatea scrierii si pe a doua tablita a aparut si cartea.
Cartea antichitatii, în forma ei clasica, era scrisa pe piele de animale sau papirus si avea forma de rulou sau de sul; se numea volumen (volumen, inis = înfasurare, încolacire, miscare circulara), iar batul de lemn, os, fildes etc., în jurul caruia era înfasurata banda de papirus se numea si ,,ombilic".
Înca din antichitate oamenii au fost preocupati de scrierea manuscriselor frumoase si rare, a textelor originale ale unor scriitori consacrati, ceea ce a dus la aparitia bibliotecilor în centrele culturale importante. Biblioteca din Alexandria a fost cea mai vestita biblioteca antica, în anul 300 î.H. existau acolo aproape 1 million de volume (papirusuri).
În Evul Mediu, forma generala a cartii este codexul (lat. codex, cis = scoarta, trunchi de copac), având ca model tablele romane legate cu balamale. Prin înlocuirea tablelor cu foi de pergament codexul era mai usor de mânuit si se putea scrie pe ambele fete ale pergament