D I N L A R G
Octavian Goga


Originar din Rasinarii Sibiului, Octavian Goga avea sa ajunga "...poet
national totodata si pur ca si Eminescu”(George Calinescu). Învatamântul preuniversitar l-a urmat la Sibiu si Brasov , iar cel universitar la Budapesta, în cadrul Facultatii de Litere si Filosofie. Debutul sau literar a fost gazduit de “Tribuna”(1897). Versurile, “încercari tineresti”, dupa cum le apreciaza poetul, sufera de epigonism eminescian, de unele ecouri ale poeziei lui Uhland, Schiller si Heine, ale caror versuri au circulat, prin multe traduceri, în acea vreme. Importanta este si influenta poezie a lui George Cosbuc, care a orientat scrisul lui Octavian Goga, înca de la debut, spre realitatile social-istorice ale satului transilvanean. În anul 1902 apare sub îndrumarea lui Goga revista “Luceafarul” , publicatie ce continua în parte programul “Tribunei” lui Slavici, traditiile presei transilvanene si ale orientarilor samanatoriste. “Luceafarul” a gazduit multe din poeziile care I-au adus renume, poezii regasite mai târziu în volume: “Poezii”(1905), “Ne cheama pamântul”(1909),”Din umbra zidurilor”(1913). Goga nu a fost numai poet, el cochetând si cu dramaturgia: “Domnul notar”(1914). În anii premergatori intrarii României în Primul Razboi Mondial scrie poeziile regasite în volumul “Cântece fara tara”(1916). Membru al Academiei Române din 1920, în locul ramas vacant în urma mortii lui Cosbuc, se face cunoscut în viata literara interbelica cu putine lucrari : piesa “Mesterul Manole”(1928), volumul de evocari “Precursorii”(1930) si traducerea integrala a “Tragediei omului” de Madach(1934). În anul 1938 se stinge din viata, iar un an mai târziu apare volumul “Din larg”.
Poezia lui Goga se defineste, în primul rând, prin posibilitatea ei netarmurita de a comunica experiente profund omenesti. Urmând dialectica dintre individual si general în poezia bardului transilvan, T. Vianu facea o remarca pretioasa: “Izvoarele unor astfe