Doina
- comentariu -

Literatura populara este o forma artistica a comunicarii orale, caracterizata în primul rând prin expresivitatea orala. Creatiile populare care o compun comunica o diversitate de sentimente, adresându-se sensibilitatii celui care o asculta.
Creatii orale, colective si anonime, toate speciile populare (Doina, Balada populara, Legenda populara, Basmul popular) reflecta datinile, obiceiurile, traditiile, întelepciunea unui întreg popor, care traieste într-o perfecta comuniune cu natura.
Doina este o creatie populara lirica ce exprima sentimente profunde si variate: de dragoste, de bucurie, de durere sufleteasca, de melancolie, etc.
Universul imaginar al acestei creatii populare consta în încercarea poetului anonim de a defini doina, comunicând sentimentele pe care le evoca acest cântec în sufletul românului.
Astfel, doina este pentru creatorul anonim “un cântec dulce” si “un viers cu foc”. Cele doua epitete, “dulce” si cu “cu foc”, sugereaza duiosia acestui cântec, apoi puterea lui de a trezi sentimentul cel mai arzator, adica sentimentul de iubire.
Doina l-a însotit întotdeauna pe român, în toate momentele importante din viata lui, îmbatându-l si umplându-i sufletul cu bucuria de a trai în zilele de primavara, si alinându-i durerile în zilele geroase de iarna: “Bate vânt de primavara, \ Eu cânt doina pe-afara, […] \ Vine iarna viscoloasa, \ Eu cânt doina-nchis în casa”.
Personificata fiind, doina devine prietenul de nedespartit al românului, ajutându-l sa traiasca într-o deplina comuniune cu natura din jurul sau: când natura moare, moare ceva si în sufletul taranului român, si atunci doina este de jale. Când “codrul învie”, trezindu-se la viata, si sufletul românului este cuprins de bucuria de a trai, iar doina devine de voinicie.
În felul acesta poetul anonim sugereaza ideea ca doina devine o parte din viata românului: “Doina cânt, doina soptesc, \ Tot cu doina vietuiesc”.
Repetitiile, rima versurilor, versurile scurte si melodioase ne