Donna Alba II


Scriitorul a trait în perioada 1894-1935. S-a nascut la Dragasani si a murit la Bucuresti.Debutul literar si-l face cu schita Linia întâi în revista Luceafarul (1919), editorial cu volumul La ,,Grandiflora”(1928) obtinând în acelasi an un mare succes cu piesa Pavilionul cu umbre la Teatrul National din Bucuresti.
Nuvelistica din volumele La ,,Grandiflora” si Vedenia (1919)descrie stari sufletesti generate de un obsesiv, într-o remarcabila tehnica a gradarii epice (Întâmplarea, Semnele lui Danut, Vedenia, La ,,Grandiflora”, Între portelanuri, Visul, s. a.m.d.).
Cele cinci romane- Bratul Andromedei (1930), Rusoaica (1933), Femeia de ciocolata (1933), Zilele si noptile unui student întârziat (1934), Donna Alba (1935)- sunt tot atâtea drame ale deziluziei , generate de impactul dintre aspiratia eroului anonim ( Andrei Lazar, locotenentul Ragaiac, Mihnea Baiatu, Mihai Aspru) si mediu, proiectii enorme, îndeoste eroice, ale framântarilor sociale.
Donna Alba- este povestea unei obsesii de ordin erotic. Redus la cea mai uscata schema, romanul acesta porneste conflictual de la asezarea lui Mihai Aspru, fecior dârz, aventuros si înzestrat din fire, de mic burghez oltean, fata în fata cu Alba, aeriana Donna Alba, femeie atât dupa sotul Georges Radu Serban, cât si dupa propria-i ascendenta (nascuta Ipsilant), de îndoita vita voievodala.
Mihai Aspru era o fosta haimana, victima burgheza a unei literaturi haiducesti în parte, un fost hamal care de la Braila, prin falsificari de acte, ratacise în adolescenta pâna la Odesa si de aici pâna la Amsterdam; razboiul îl surprinse cu patru clase gimnaziale, promovându-l ofiter, astfel încât la adapostul glorioasei uniforme, împodobita cu false galoane de rani imaginare, el îsi completeaza liceul imediat dupa încheierea pacii. În acest timp de examene scolare, Mihai Aspru întâlneste pe strada, tocmai când era mai încarcat de dictionare si carti, pe Donna Alba, sub a carei putere de frumusete îi scapa volumele