Iarna
-pastelul-


Pastelul este o specie a liricii peisagiste, in versuri, in care este descris un tablou de natura, prin intermediul caruia autorul isi exprima direct anumite stari afective.
In lirica peisagista a lui Vasile Alecsandri sunt celebrate toate anotimpurile anului. Dintre acestea, cel mai mult il impresioneaza iarna, cand viscolul, crivatul si ninsoarea devin expresii al fortei cosmice dezlantuite.
Poezia “Iarna” este un pastel, in care sunt descrise trasaturile anotimpului hibernal, ale zapezii. Cadrul prezentat este maret, fascinant, privit de autor de la cele mai mari inaltimi.
In prima strofa, autorul inregistreaza semnele iernii, care vine din intensitatea inaltimilor ceresti, parca de pretutindeni. Forma nearticulata a substantivului “vazduh” largeste limitele vizuale ale cadrului, care tind spre infinit.
Inversiunea sintactica din primul vers “cumplita iarna” face din acest anotimp o expresie a puterii cosmice nestapanite.
Primele doua versuri au un caracter metaforic si evidentiaza caracteristicile iernii, care este personificata, apare ca o fiinta inspaimantatoare. Adjectivul cu valoare de epitet “cumplita” accentueaza aceasta idée. Norii sunt comparati cu “lungi troiene calatoare”, iar fulgii zbor asemeni unui “roi de fluturi albi”.
In strofa a doua, efectul artistic al repetitiei “Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara”consta in sugerarea ideii de ninsoare uriasa, continua, asemeni unui nou potop biblic. Curegerea ii anuleaza pana si timpul, uniformizandu-l. Abundenta zapezii reiese din repetarea verbului “ninge” si a adverbelor “ziua”, “noaptea”, “dimineata” asezate in enumeratie.
Comparatia “Soarele rotund si palid se prevede printer nori/Ca un vis de tinerete printre anii trecatori”este o constructie in care soarele, un termen concret, este comparat cu visul, un termen abstract. Visul “de tinerete” insumeaza mai multe se