IMNUL

Imnul este una dintre cele mai vechi forme de poezie din literarura universala, prin care se preamareste divinitatea, un erou, patria sau chiar un eveniment. Imnul este o specie literara înrudita cu oda dar principala deosebire dintre ele consta în faptul ca imnul se cânta.
În epoca moderna au aparut imnurile nationale, care sunt cântece solemne prin care se exprima solidaritatea nationala a unui popor. Textul imnului national al României este poezia “Un rasunet”, scrisa de Andrei Muresanu, care, fiind creata în atmosfera revolutionara a anului 1848 si raspândita pe foi volante, cu titlul “Desteapta-te, române!”, a devenit în scurta vreme un adevarat imn popular, melodia imnului national fiind scrisa de Anton Pann.
Vasile Alecsandri, cel mai mare poet român din perioada pasoptista, a scris, în spiritul epocii, un imn dedicat marelui domnitor român Stefan cel Mare. Poezia “Imn lui Stefan cel Mare”este o poezie scrisa special pentru serbarea de la Putna, care a avut loc în 15 august 1871 la Manastirea Putna.
“Imn lui Stefan cel Mare” este o creatie în versuri, în care Alecsandri preamareste personalitatea de seama a lui Stefan, în cuvinte solemne, pe un ton grav si într-un stil retoric. Poezia este alcatuita din cinci strofe de câte opt versuri, si se deschide cu o adresare catre gloriosul domnitor, adresare care constituie invocatia retorica: “La poalele Carpatilor,/ Sub vechiul tau mormânt,/ Dormi, erou al românilor,/ O! Stefan,erou sfânt!”. Astfel , prima strofa se refera la personalitatea iesita din comun a lui Stefan, la aura sa legendara care sugereaza dainuirea lui peste veacuri:”Ca sentinele falnice/ Carpatii te pazesc/ Si de sublima-ti glorie/ Cu seculii soptesc.”
Celelalte patru strofe ale imnului îl prezinta pe domnitor din trei perspective temporale: prezent, trecut si viitor. În acest fel, Stefan apare în trei ipostaze: ca luptator, ca om politic (diplomat), ca vizionar (deoarece el se gândeste la viito