Referat - Ion - Cracterizare

Categorie
Referate Romana
Data adaugarii
acum 10 ani
Afisari
1992
Etichete
ion, cracterizare
Descarcari
546
Nota
10 / 10 - 2 voturi

În Ion este înradacinata o mentalitate taraneasca, dupa care oamenii se pot numi oameni numai în masura în care gospodaria lor este întemeiata.
Prin comportarea sa, Ion ataca bazele morale ale proprietatii funciare prin conflictul sau cu Simion Lungu si cu Vasile Baciu. Acest atac apare cu atât mai violent, cu cât Ion descinde dintr-o populatie româneasca asupra careia au influentat principiile riguroase si clare ale dreptului roman.
Din pacate, Ion al Glanetasului n-a pastrat din trasaturile specifice ale românilor transilvaneni, decât dragostea de munca, harnicia, în vreme ce dragostea pentru pamântul stramosesc se transforma într-un fetisism (veneratie exagerata pentru o idee) pentru “pamântul obiect al muncii”, transformare ce-l dezumanizeaza prin aceasta oarba sete de proprietate. Ion nu mai distinge cinstea, corectitudinea, capacitatea, deosebindu-se prin atitudinea etica, prin unele actiuni negative, de masa locuitorilor din sat precum si de înaintasi. Autorul însusi subliniaza repetat în roman deosebirea dintre Ion si ceilalti locuitori. Printre altele, în roman se arata ca “în Pripas nu se pomenise omucidere pâna atunci, de când se tine minte”. De aceea, profilul lui Ion apare din ce în ce mai întunecat de o continua prefacatorie, participând la un josnic târg al hectarelor, santajând pe viitorul sau socru si terorizând fara scrupule pe Ana. Odioasa fapta de capatuiala prin orice mijloace ne descopera un ins de o cruzime rara, care determina sinuciderea Anei, dupa care Ion poarta grija fiului sau, nu din sentimente paterne, ci dintr-un josnic instinct de conservare a proprietatii samavolnic (abuziv) obtinute. Întorcându-se de la cimitir el smulge copilul Zenobiei cuprins de teama sa nu i-l rapeasca cineva. Îl stânge la piept, acoperindu-l cu bratele osoase. Exista oare vreo scânteie de umanism în comportarea lui Ion? Comportarea lui demonstreaza contrariul, abstractie facând de unele elemente din a doua parte a romanului, Glasul iubirii.
Demnitatea lui de barbat tânar e parasita de dragul pamântului. Iubirea curata a Floricai a jertfit-o pentru acelasi lucru. Respectul pentru datinile stramosesti ca si dragostea pentru rodul “iubirii” sale le priveste cu un permanent dispret, straine eticii taranesti. Setea de avere, lacomia de pamânt merg la Ion pâna la manifestari atavice (primitive) de îmbratisare, de sarutare a pamântului arat într-o exaltare vecina cu nebunia. Ion este mai dezumanizat decât Vasile Baciu care, dupa ce si-a obtinut pamânturile prin casatoria cu o femeie bogata, se poarta blând cu ea, întelegând ca datorita ei a intrat în “rândul oamenilor avuti”. Ion însa nici dupa condamnabilul sau “succes” nu vadeste vreo urma de cainta în strafundurile constiintei. Comportarea lui Ion este cauza directa a sinuciderii Anei, ajunsa mama. Teama de a nu pierde mostenirea copilului determina cotitura si prabusirea psihologica a lui Ion, dezvaluind ferocitatea caracterului sau. El îsi loveste odios parintii, acuzându-i de îmbolnavirea copilului. Orbirea lui Ion este argumentata de doctorul Filipoiu, care prin diagnosticul sau, arata ca acelasi Ion, autorul moral al sinuciderii Anei, este vinovat si de moartea copilului sau. Astfel Ion este condamnat prin faptele sale: încalcarea proprietatii lui Simion Lungu inducerea în eroare a Anei, si a lui Vasile Baciu cu scopul de a obtine pentru sine un folos material injust, determinarea sinuciderii sotiei sale, purtarile familiare josnice, adulterul si înselaciunea, chiar în dauna celui care-i facuse bine.
...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2024 - Referatele.org