Ion Minulescu - analiza

Poet, prozator si dramaturg român, Ion Minulescu, a trait în perioada 1881-1944, s-a nascut la Bucuresti. A condus doua publicatii simboliste: Revista celorlalti –1908, si Insula –1912, a fost si director al Teatrului national din Bucuresti-1926 .
Debutul lui Minulescu reprezinta un moment novator în evolutia liricii românesti prin practica versului liber, regenerarea lexicului poetic si impunerea simbolismului.
Lirica a sonoritatilor muzicale, de un sentimentalism exuberant, celebrând, într-un limbaj alegoric, cu melancolie si umor, marea, erosul, mirajul departarilor, starile sufletesti enigmatice :Romante pentru mai târziu-1908, De vorba cu mine însumi-1913, Nu sunt ce par a fi-1936.
Scriitorul creeaza o proza de atmosfera fantastico-simbolista : Casa cu geamurile portocalii, Cetiti-le noaptea, sau romane cum ar fi : Rosu, galben si albastru, Corigent la limba româna, Barbierul regelui Midas. A mai scris si piese de teatru: Pleaca berzele si Manechinul sentimental. A primit Premiul National în 1928.
Tematica poeziei lui se încadreaza în tematica simbolista. Poetul dorea o descatusare a artei, o înnoire a ei, atât în continut, cât si în forma: Romantele pentru mai târziu se afiliaza poeziei franceze cântate.
În schema traditionala a romantei poetul învaluie sentimentul elegiac, în taina, lasând loc motivului central, identificat usor datorita repetitiilor si antitezelor, ce sunt cuprinse în intentii si gesticulatii solemne sau parodice.
Procedeul de la care se pleaca este retorismul desfasurat în enumeratii, denumiri geografice sonore: Ninive, Siracuza, Corint; monumente celebre, piramide, sfincsi, personaje mitologice: nimfe fauni, silvani; personaje literare: Hamlet, Polonius.
Poetul scrie substantivele si adverbele cu majuscule. El creeaza la limita dintre alegorie si simbol. Ion Minulescu parodiaza, monologheaza tot ce se degradeaza: iubirea, prietenia, inconstanta femeii, egoismul. Astf