Jocul oricât de ciudat ar parea este indispensabil, fiind asemanator cu mâncarea si apa fara de care oamenii nu ar putea trai. Oamenii au nevoie de joc pentru a se relaxa si pentru a-si continua activitatiile. Numai asa putem explica de ce exista atâtea tipuri de jocuri: de societate , de noroc, de îndemânare, de cuvinte, sportive, de inteligenta, de limbaj, publice, de cuvinte etc. Desi toate acestea enumerate au propria lor defintie, nici una nu o poate contrazice, exclude sau include pe cealalta, de unde rezulta ca jocul poate fi denumit în multe moduri exprimând diverse functii . Deci jocul poate întruchipa, reprezenta cele mai diverse dorinte de relaxare ale omului.
Jocul, indiferent de natura sa presupune anumite abilitati: fizice, intelectuale, de inteligenta, de îndemânare; jocul solicitându-l pe jucator. Desi pentru a câstiga trebuie depus efort si de obicei este greu sa câstigi, oamenii tot practica jocul, semn ca asa se relaxeaza ei, prin acea senzatie placuta a câstigului. Jocul în general, are doua componente principale: componenta biologica sau fiziologica care are legatura cu abilitatiile fizice si componenta psihica sau mentala care tine de gândire. În nici un joc nu putem elimina aceste doua componente; putem lua ca exemple doua jocuri concrete - în fotbal putem vorbi de psihic la jucatori, de moralul acestora, curajul pe care îl au în fata adversarului, dar si la un joc de sah între mari maestrii în care poate sa existe un consum fizic ridicat.
Jocul nu a fost inventat de catre oameni, pentru ca si animalele (de obicei puii) se joaca. Ca si în jocul oamenilor exista anumite reguli ce trebuie respectate, diferenta este ca în jocul uman regulile sunt elaborate, îndelung gândite. Este foarte posibil ca si aceste animale sa se pregateasca pentru viata adulta sau sa se relaxeze astfel înscriindu-se în definitiile expuse mai sus. Nu este mai putin adevarat ca jocul poate sa aiba o definire imateriala multumindu-ne doar prin a spune ca jocul exista