La tiganci
Mircea Eliade recunostea „înca din adolescenta mi-a placut sa scriu nuvele, povestiri si chiar nuvele fantastice”.
Aceasta înclinare spre fabulos se va accentua în urma vastelor sale lecturi si a numeroaselor calatorii. El va fi atras mereu de spatiul românesc si de orasul Bucuresti: „pentru mine Bucurestiul este centrul unei mitologii inepuizabile”. Si în nuvela „La tiganci” actiunea se petrece în Bucuresti avîndu-l ca protagonist pe profesorul de muzica Gavrilescu. Nuvela ilustreaza o alegorie a mortii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfasoara în opt secvente care alcatuiesc nuvela construita cu echilibru si armonie clasica. Alterneaza planul real cu cel ireal.
Secventa I (expozitiunea) prezita eroul în tramvai, este vorba de Gavirescu care se întorcea acasa de la lectiile de pian date domnisoarei Otilia. În tramvai se discuta despre bordeiul tigancilor, de existenta caruia se prefac ca se scandalizeaza barbatii. Pentru profesor acesta este un palat cu gradini si nuci pe care el îl vede de trei ori pe saptamîna. Îsi aduce aminte ca a uitat servieta la meditatie si coboara repede ca sa ia tramvaiul în sens invers. În aceasta prima secventa autorul introduce cîteva leitmotive: caldura mare, biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spatiul misterios), Elsa. Asteptînd tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amarui al frunzelor de nuc si de nefireasca racoare încî fara sa-si dea seama s-a aflat în fata portii. Secventele II, III si IV ale naratiunii dezvolta intriga marcata de patrunderea lui Gavrilescu la tiganci. Desfasurarea actiunii se face prin nararea întîmplarilor eroului în acest spatiu, visul lui.
Intrînd la tiganci este întîmpinat de baba care-i cere „trei sute” ca sa îl lase la bordei, sa-si aleaga o fata. Se întîlneste cu trei fete, trebuind sa identifice pe cea de a treia dar nu reuseste. Pica într-un vis si apoi se trezeste cu gîndul ca trebuie sa-si recupereze servieta si se duce la tramvai.
