Lacul II

Mihai Eminescu(1850-1889) s-a inscris in romantismul european prin tema iubirii si a naturii, care este predominanta in lirica sa. Poezia Lacul, publicata la 1 septembrie 1876 in revista "Convorbiri literare", alaturi de Melancolie, Craiasa din povesti, Dorinta, se incadreaza in creatile erotice idilice, in care predomina natura cu cunoscutele ei elemente specifice eminescene- lacul, codrul, izvorul, luna etc.
Lirica erotica eminesteana imbina sentimentul dragostei pentru finta iubita cu adoratia fata de frumusetile naturii, starea sufleteasca ia nastere, se impliniste sau se comsuma intr-un decor mirific, de basm, sau intr-un cadru dezolant, mohorat, in functie de natura sentimentelor exprimate.
Poezia are ca titlu numele unuia dintre elementele cadrului natural -lacul, deoarece imaginea acestuia predomina in peisaj, in raport cu celelalte elemente: trestiile, barca, luna, vantul etc.
Tema poeziei o constituie aspiratia poetului pentru o iubire ideala, o poveste de dragoste imaginara intr-un cadru natural cu care se contopeste trairea interioara a eului liric
Eul liric se confeseaza, este exprimata emotia poetului determinata de asteptarea fiintei iubite, natura participa la trairile eului liric, lacul este personificat, devine martor la iubirea poetului, contribuie la atmosfera de vraja, poezia incepe si se incheie simetric cu imaginea lacului, care in final isi pierde din stralucire traind alaturi de poet suferinta is tristetea.
In prima strofa a poeziei se prezinta cadrul natural cu imagini vizuale: "lacul albastru", "nuferi galbeni", "cercuri albe", imagini construite din epitete cromatice care sugereaza seninatatea, calmul, linistea. Lacul pare insufletit prin personificarea "tresarind in cercuri albe" si preia zbucumul poetului in asteptarea iubitei, imaginea auditiva "el cutremura o barca".
In a doua strofa se dezvolta motivul asteptari si al visului, poetul asteapta fiinta iubita care nu este o prezenta fizica, se afla doar in mintea lui si este