Alexandru Lapusneanul

Aparuta in martie 1840 in primul numar al revistei Daica literara, opera literara „Alexandru Lapusneanul” este una intre cele mai cunoscute nuvele istorice ale lui C. Negruzzi.
Acesta opera este o nuvela in primul rând datorita faptului ca este o creatie epica, in proza cu actiune ampla.
Un alt argument care sustine aparteneta acestei scrieri la specia numita nuvela este dimensiunea acesteia, Alexandru Lapusneanul este mai întinsa decât povestirea si schita insa mai redusa decât romanul.
Acesta creatie pune accentul pe caractere si pe conflicte, spre deosebire de povestire care este caracterizata de epicul pur.
Alexandru Lapusneanul este o scriere care se caracterizeaza prin obiectivitatea relatarii, naratorul nu se implica in evenimente si nu le comenteaza, acesta nici macar nu-si face simtita prezenta. Naratorul acestei opere literare este neutru si astfel nu se mai poate pune problema unei legaturi intre cititor si acesta. Toate acestea indica faptul ca Alexnadru Lapusneanul este o nuvela.
Sursa de inspiratie a lui Negrizii este istoria, astfel, aceasta opera literara dovedeste ca este o nuvela istorica încercând sa reconstituie artistic o serie de evenimente relatate in cronica lui Grigore Ureche, si cea a lui Miron Costin. Personalitatile istorice prezente in aceste cronici devin personaje ale nuvelei istorice, aceasta metamorfoza are loc prin intermediul transfigurarii artistice care este datorata talentului autorului ale carui idei artistice sunt sustinute de aceste personaje. O alta caracteristica a nuvelei istorice intanlita in aceasta creatie este faptul ca, spre deosebire de textul istoric a carui singura menire este relatarea faptelor asa cum au avut loc, nuvela istorica uneori prezinta adevarul prin intermediul talentului artistic al autorului, sacrificând astfel adevarul istoric pentru a-l salva pe cel artistic.
Faptul ca Alexnadru Lapusneanul este o nuvela istorica este indicat si de atentia deosebita pe care Negruzzi o a