Literatura chineza

Literatura chineza a cunoscut o prima dezvoltare importanta în perioada dinastiei Cijou, între sec. XI si III î.e.n. Este o perioada în care orînduirea sclavagista începuse sa se descompuna, deschizînd astfel era unei societati feudale care avea sa dureze milenii.
Înca din primele timpuri, spiritul chinez a manifestat înclinarea spre poezie. Muzica a jucsat un rol însemnat în dezvoltarea creatiei poetice.
Multa vreme manifestarea literara s-a marginit la traditii populare, cristalizate în legende despre regi, cu nararea unor lupte dure împotriva monstrilor, a unor evenimente din natura, fapte legate de lucrarea pamîntului. O data cu stabilirea unui sistem de scriere, o parte din aceste legende, aflate pîna atunci doar în circulatie orara, au trecut în culegeri scrise, dînd astfel nastere primare monumentelor literare. Citam: Cartea legendelor istorice, Cartea schimbarilor, Cartea cîntecelor.
Cartea cîntecelor (Sitzin). Cartea care poarta acest titlu este o antologie cuprizînd trei sute cinci compuneri în versuri scrise în preajma secolului al VI-lea î.e.n. Unele aveau caracter cult, cele mai multe, însa sînt de provenienta populara. În ce priveste continutul, acestea merg în directii diferite lirice, epice, didactice, împartite în patru grupe vechi cîntece lirice din perioada împaratilor Cijou, ode scurte cu accente eroice închinate mai ales vechilor conducatori ai Chinei. Poezia curteana, ode ample, tot de provenienta curteana . În fine, imnuri majoritatea cu caracter ritual, în memoria stramosilor si împaratilor din trecut tari.
În numeroase poeme ni se cînta dragostea, cu mîngîierile si suferintele ei. Iubirea curata si statornicia se bucura de aprecieri directe, entuziaste. Infidelitatea în dragoste si în casnicie este privita ca o abatere „de la drumul drept al vietii”. Nefericirile din unele casatorii provin din conditii de inferioritate în care e tinuta femeia.
Alte poeme celebre muncile plugarilo