Locul lui Tudor Arghezi în literatura româna
Arghezi în timpul vietii sale a scris atât poezii, cât si proza.
Din cadrul operelor în proza amintim lucrari mai mici ca: Icoane de lemn (1929), Poarta neagra (1930), Tablete din ora de Kuty (1933), Bilete de papagal (1946), Pagini din trecut (1955), Lume veche, lume noua (1958), Tablete de cronicar (1960), Cu bastonul prin Bucuresti (1962), Razlete (1967); si romane ca: Ochii maicii Domnului (1934), Cimitirul Buna-vestire (1936), Lina (1967).
Poeziile sale au aparut în volume ca: Cuvinte potrivite (1927), Flori de mucigai (1931), Versuri de seara (1935), Hore (1939), Una suta una poeme (1947), 1907-Peizaje (1955), Cântare omului (1956), Stihuri pestrite (1957), Frunze (1961), Poeme noi (1963), Cadente (1964), Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967). În aceste poezii scriitorul abordeaza mai multe teme.
În cadrul poeziei filozofice urmareste ars poetica în poeziile Ruga de seara, Testament, Portret; lirica sociogonica în “Cântarea omului”; si lirica existentiala în cautarea lui Dumnezeu si în confruntarea cu moartea. În Psalmi poezia filozofica argheziana se adapa din singuratatea, ca fiinta gânditoare a omului pe pamânt. Sursa ei se afla în permanenta cautare a unui "Dumnezeu" care refuza a se arata si care determina o stare sufleteasca de permanenta pendulare între credinta si tagada. Poetul accepta si refuza succesiv existenta dumnezeului, trecând prin cele mai felurite si contradictorii stari de spirit .Esecul lui Arghezi de a ajunge la revelatia divina l-a condus pe acesta la o viziune panteistica asupra vietii atâta vreme cât cerul ramâne mut. În tema confruntarii omului cu moartea distingem trei atitudini:
a.) spaima de nefiinta, de neant (Duhovniceasca)
b.) acceptarea ca pe un dat firesc, in sens mioritic, a mortii (De-a v-ati ascuns)
c.) spaima de moarte care este atenuata de gândul ca, atât cât traieste, omul se ilustreaza prin realizarile si împlinirile sale (De ce-as fi trist ?).
Poezia sociala în conceptia lui Tudor Arghezi este una de angajare sociala, de participare activa la transformarea naturii si a omului însusi, a societatii asa cum vedem în Ruga de seara, Testament, Belsug, Plugule, Caligula, Blesteme, Cântare omului, 1907-Peizaje.
Poezia erotica argheziena se resimte de influenta eminesciana. Poezii de dragoste întâlnim în volumele Cuvinte potrivite (Melancolie, Toamna, Despartire, Creion (obrajii tai mi-s dragi), Creion (Trecând pe puntea-ngusta)) si volumul Versuri de seara.
Doua atitudini se pot defini in trairea sentimentului de dragoste:
a.) Una de reticenta, de amânare a clipei erotice (Melancolie, Creion (Obrajii tai mi-s dragi)
b.) Împlinirea erotica care este urmarita si exprimata în ambianta universului casnic din care natura vegetala si animala, în toata bogatia, varietatea si splendoarea ei, nu poate lipsi.
Femeia devine stapâna acestui univers, ea fertilizeaza acest univers în care barbatul devine sub influenta pozitiva a femeii un luptator si un demiurg (Mireasa, Casnicie, Mirele).
Urmarind Poezia jocului, a boabei si a farâmei observam ca Tudor Arghezi continua traditia lui Emil Gîrleanu si a lui George Topîrceanu în descrierea universului marunt, al vietuitoarelor fara cuvânt. Nicaieri ca pâna la el lumea vietuitoarelor fara cuvânt, de la gâzele minuscule, la felurimea pasarilor (cocosi, rândunele, vrabii, lastuni, etc.) si patrupedelor casnice (vaci, magari, iezi, purcei, catei, pisici, etc.) n-a capatat un contur mai unitar si mai complex zeitatea umana, în cele mai felurite ipostaze, de la copil pâna la matur. Poetul se coboara pâna la dimensiunea ludica a vietii. Din toata aceasta poezie (Cântec de adormit Mitura, Versuri de seara, Buruieni, Martisoare, Cartea cu jucarii, Copilaresti, Prisaca ), reiese gingasie, inocenta, prospetime si delicatete. Universul e marunt, atitudinea e de joc, dar mestesugul poetului e neîntrecut si metafora se insinueaza firesc în text pentru a sublinia ca esentele cele mari ale vietii exista si în lumea marunta de cele mai multe ori adevarate si mai convingatoare ,în orice caz statornice, decât in lumea grava a oamenilor.
...