Referat - Luceafar

Categorie
Referate Romana
Data adaugarii
acum 7 ani
Afisari
1448
Etichete
luceafar
Descarcari
341
Nota
1 / 10 - 1 vot

Eseu in 2-3 pagini in sa prezentati povestea fantastica de iubire dintre fata de imparat si Luceafar din primul tablou al poeziei Luceafarul.
Poemul Luceafarul a fost conceput inca din timpul studentiei poetului,la Berlin, pastrat in manuscris pana in 1880 si reluat in cinci variante succesive intre 1880-1883.Forma sa desavarsita a aparut intai la Viena in aprilie 1883, in Almanahul Societatii Academice Social-Literare intitulate "Romania juna".Ulterior va fi reprodus la Iasi, in revista "Convorbiri literare" in august 1883, iar in decembrie 1883, Titu Maiorescu publica poemul Luceafarul in prima si unica editie a poeziilor antume eminesciene.
Ca orice poet romantic, Eminescu a manifestat un interes constant pentru folclorul national.El a cules basme pe care le-a prelucrat versificandu-le.In forme initiale, el pastra tematica basmelor originare.Ulterior, le-a modificat atat continutul, cat si semnificatia, in raport cu universul sau poetic.
Eminescu a prelucrat un basm romanesc intitulat Fata in gradina de aur, care apruse intr-un memorial de calatorie, realizat de un german, Richard Kunisch, in 1861. In acest basm, personajul fantastic era unul negativ, un zmeu care, indragostindu-se de o fata de imparat, a cerut-o de sotie, promitandu-i sa o faca nemuritoare precum el.Fata l-a refuzat, cerandu-i zmeului sa renunte la lumea sa vesnica si sa devina muritor ca ea.Zmeul ii promite aceasta si calatoreste spre demiurg pentru a-i cere dezlegara de conditia sa imuabila. Intre timp, tanara imparateasa s-a indragostit de semenul ei, Florin. Vazand tradarea,zmeul a pravalit o stanca asupra fetei necredincioase.Florin a ramas langa stanca ucigasa, murind de durere, iar zmeul s-a intors in lumea lui nepieritoare.
Motivul "Zburatorului" este prezent in prima parte a poemului filozofic, in care este imaginat visul erotic al fetei de imparat ajunse la varsta iubirii, motiv comun cu poemul Calin-file din poveste.
Cele doua metamorfoze succesive ale Luceafarului, antitetice(cer-ape;noapte-soare) din primul tablou, concretizate prin cele doua chipuri opuse (inger si demon), dovedesc capacitatea infinita de sacrificiu a geniului ("Din sfera mea venii cu greu..."), semnificand intensitatea pasiunii omului superior.
Geneza celor doua intruchipari este diferita.Intr-o prima ipostaza, astrul se "incheaga" din contopirea a doua simboluri apartinand lumii eterne (cerul si marea), ambele semnificand una din categoriile infinitului, spatiul:"Iar cerul este tatal meu/Si muma-mea e marea".Fara indoiala ca aceasta matamorfozare i-a fost sugerata poetului de mitologia elena, caci dupa Platon, la originea lucrurilor s-ar afla Cerul si Pamantul.
In ce-a de-a doua ipostaza, se naste din doua elemente cosmice menite a se anula reciproc: "Si soarele e tatal meu/ Iar noaptea-mi este muma". Soarele si noaptea, elemente ale temporalitatii care intra in alcatuirea celei de-a doua intruchipari, sugereaza o alta categorie a infinitului: timpul.Aceasta noua metamorfoza are alte surse mitologice.Tatal Luceafarului este de asta data soarele iar "muma" noaptea.Dupa Hesiod, Noaptea, zeita tenebrelor, fiica Haosului, este muma tuturor zeilor.
Cele doua intruchipari ale Luceafarului, alcatuind doua portrete, sunt o ilustrare a interferarii planurilor: prin origine, tanarul tine de lumea cosmica, iar prin infatisarea umana apartine lumii terestre.Dar ambele portrete, prin structura lor antitetica, dezvaluie infatisare stranie.
La prima invocare a fetei, Luceafarul se arunca in mare si, se prefacu intr-un tanar palid cu parul de aur si cu ochii scanteietori, purtand un "vanat giulgiu" pe umerii goi si un toiag incununat cu trestii, patrunde in "camara" Catalinei.Imaginea angelica a tanarului "frumos", "cum numa-n vis/ Un inger se arata" o sperie pe fata, care presimte ca acesta apartine unei alte lumi:"Strain la vorba si la port/Lucesti fara de viata".
Cand peste cateva zile fata rosteste din nou chemarea ei magica, Luceafarul dobandeste o infatisare de o frumusete demonica, privirile fiindu-i de asta data arzatoare: "Pe negre vitele-i de par/Coroana-i arde pare, / vene plutind in adevar / Scaldat in foc de soare".Tristetea si paliditatea personajului releva hotararea de a sacrifica totul iubirii("El vine trist si ganditor / Si palid e la fata" ).
O simetrie perfecta se poate observa intre prima si a doua metamorfoza a Luceafarului: "La prima chemare a fetei, el se aprinde, si este cuprins de un elan de miscare aruncandu-se fulgerator in mare, la a doua se "stinge" dureros, iar in locul sau ramane sa se roteasca golul"(M.Mincu, "Luceafarul")
Desigur este vorba aici si de o gradare a pasiunii.De fiecare data Luceafarul ii ofera fetei necuprinsul: mai intai stapanirea marilor cu ale sale "palate de margean" intr-o lume eterna: "Colo-n palate de mergem/ Te-oi duce veacuri multe, / Si toata lumea in ocean / De tine o s-asculte".Dar aceasta lume a puri...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2021 - Referatele.org