Lungi troiene calatoare


Pastelul este o specie a genului liric cult in care este descris un tablou de natura, iar eul liric isi exprima sentimentele de admiratie fata de peisajul contemplat.
Creatorul pastelului in literatura romana este V.Alecsandri, prin publicarea volumului de pasteluri.Termenul a fost imprumutat din artele plastice, unde denumea un tablou realizat in culori calde, pale. In pastel predomina imaginile vizuale si apar elemente cromatice, descrierea fiind pricipalul mod de expunere. Poezia ‘’Iarna’’ surprinde un tablou in alb si sentimentele eului liric fata de peisajul descris.
Poezia are doua tablouri inegale ca intindere. Primul tablou, primele trei strofe, surprinde caderea necontenita a zapezii, iar al doilea tablou, ultima strofa, prezinta acelasi peisaj inseninat de aparitia soarelui si prezenta omului.
In prima strofa este surprins un tablou in care iarna personificata, cerne norii de zapada. Epitetul ‘’lungi troiene calatoare’’ exprima abundenta zapezii. Tara este personificata ca o femeie frumoasa, cu umeri dalbi, care se infioara la atingerea de gheata a fulgilor.
Comparatia ‘’ca un roi de fluturi albi’’ exprima zborul diafan al acestora. Sentimentele de uimire si infiorare a eului liric in fata acestui spectacol al naturii sunt exprimate prin epitetele :’’cumplia iarna’’, ‘’fiori de gheata’’. Caderea necontenita a fulgilor este sugerata prin repetitia verbului ‘’ninge’’:’’Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara.’’ Plapuma de zapada este prezentata prin intermediul structurii metaforice :’’zale argintie’’.
Epitetul inversat ‘’mandra tara’’ exprima frumusetea oeisajului sub plapuma de zapada.Fiind un pastel, sentimentele de admiratie fata de natura se impletesc cu sentimentele de tristete fata de trecerea ireversibila a timpului :’’Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.’’
Iarna naturii ii aminteste eului liric de iarna vietii sale. Tabloul de iarna este intreg