Mihai Eminescu. Poezia iubirii si a naturii. DORINTA
Ca la toti mari poeti romantici, dragostea si natura sunt teme permanenete (n creatia lui Eminescu. Natura este un cadru fizic pentru toate gesturile poetului, de la atitudinea meditativ( filosofic( la cea erotic(. Infatisarea ei se constitue pe dou( dimensiuni esentiale: una terestr(, celalta cosmic(, aflate de cele mai multe ori în interferent(. Mihai Eminescu e în primul r(nd un tulbur(tor al spatiului cosmic, fie în mari proiectii ale genezei sau stingerii universale (Scrisoarea I, Rug(ciunea unui dac, Luceaf(rul), fie prin multimea elementelor cosmice (stele, soare, lun(, cer, luceferi) care impregneaz( parc( (ntreaga oper(. Pe de alt( parte este un c(nt(ret frenetic al naturii terestre în vesnica rotire a anotimpurilor. Este o natur( cu un contur precis geologic si ..floral.., s(lbatic( si deopotriv( familiar(, mitic( — prin aspectele ei parapsihice si luxuriante; uman(, cald(, intim(, ocrotitoare — prin componentele ei sufletesti. Dragostea, poate mai mult ca la alti poeti, se afl( (ntr-o permanent( consonant( cu natur(. Natura este o stare de suflet, în sensul c( (nf(tisarea ei, e dictat( de un sentiment. Acolo unde dragostea apare ca un vis frumos de fericire (Dorinta, Lacul, Floare-albastr(, Las(-ti lumea ..., etc.) cadrul fizic este al unei naturi (nc(nt(toare, de basm: vara e în toi, ierburile au frageziune, sunetele si culorile se armonizeaza. C(nd dragestea sa stins, sentimentului de dezam(gire (i corespunde o natur(, sumar ..veleitat(.., cu plopi stingheri, cu cetuiri, brume si ploi, cu (ntinderi ..borede.., albe, nemiscate si reci (de c(te ori iubita..., Pe l(ng( plopii f(r( sot, De ce nu-mi vii, Din valurile vremii, Sonete etc. ).
Relatia aceast(, specific( poeziei eminesciene, este de factur( romantic( dar ea are (prin obsesia codrului ocrotitor, a naturii primitoare) si r(d(cini în folclorul rom(nesc.
DORINTA. Poezia apare în num(rul din 1 sept. 1876 al “Convorbirilor literare”. Din variante, deducem c( poetul o concepuse initial ca pe o scrisoare de dragoste, adresat( iubitei si semnat( cu initiala E. Elemente de epistol( pastreaz( si textul definitiv, si, în primul r(nd, folosirea persoanei a II-a, a adres(rii directe în toat( poezia. Fata de primele variante, aceast(, ultim( este mult mai concentrat(.
O specie, e un mic poem p(storal, în genul idilei clasice, complicat în spirit romantic prin intensitatea visului de dragoste. Poetul aspir( spre o iubire implinit(, proiect(nd pe fundalul unei naturi feerice o poveste de dragoste ideal(, în care gesturile se implinesc într-un ritual al (ntelegerii si al armonicii depline.
Nimic nu-i tulbur( pe (ngr(gostiti, nici o conventie nu-i indep(rteaz(, dragostea lor e mut(, repref(cut( si inscent(, e un foc de initiere solemn. În Dorinta, dragostea nu e realiatate, ci aspiratie spre (mplinire prin iubire.
În visul secret al omului, vrea s( spun( Eminescu, Iubirea ideal( este în totdeauna a b(rbatului si a femeii par(nd al(turi, fericiti, prin gradin( mirific( al universului, ca perechea mitic( (Adam si Eva).
Compozitional, poezia are o structur( liric(, fiind o succesiune de cinci tablouri corespunz(toare fiec(rei strofe, mai putin ultimul tablou care cumuleaz( ultimele dou( strofe. Fiecare strof( fixeaz( o secvent( dintr-o idil( cu ceremonial stereotip (care apare si în alte poezii eminesciene), alc(tuit din acelasi lant de fapte erotice.
1. - O chemare în cadru. În strofa (nt(i, imaginea codrului se constitue doar din trei elemente: izvorul “care tremur( pe prund” (personificare), prispa cea de brazde (metafora), crengi “plecate o ascund” (metonimie cu epitet metaforizat). Ele sunt suficiente pentru a sugera inf(tisarea feerica a cadrului fizic.
2. - O imagine a astept(rii.
3. - Asta a intituirii pe care le realizeaz( cu ajutorul unei mite de verbe (s( alergi, s( cazi, s( desprind, s( ridic) care ..(nainteaz(.. puternic miscarea, dar o si individualizeaz( cu unit(ti stereotipe — usor de observat si în strofele urm(toare - care creeaz( treptat impresia c( se ..recompune.. un ritual al intimit(tii: “ªi în bratele-mi (ntinse / S( alergi, pe piept s(-mi cazi, / S(-ti desprind din crestet valul, / S(-l ridic de pe obraz.”.
4. - Jocul gesturilor de ..tandrete..: “Pe genunchii mei sade-vei, / Vom fi singuri - singurei, / Iar în p(r, (nfiorate, / Or s(-ti cad( flori de tei. / / Fruntea alb(-n p(rul galb(n / Pe-al meu brat (ncet s-o culci, / L(s(nd prad( gurii mele / Ale tale buze dulci...”
5. - În final somnul si visul în acord cu miscarea naturii. Fata de prima stof( în care era prezentat cadrul fizic, în ultimele dou( strofe, imaginea se completeaz( cu alte detalii (c(ntul singuraticelor izvoare, bl(nda batere de v(nt, armonia codrului b(tut de g(nduri, c(derea floarelor de tei), care confer( naturii o not( uman(, meditativ(. Aceast( interferent( de planuri, om—natura, ne (ng(duie s( descoperim ideea po...