CAMIL PETRESCU
-Patul lui Procust, roman modern-





Camil Petrescu este cel care, prin opera lui fundamenteaza principiul sincronismului. Altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeana prin aducerea unor noi principii estetice ca: autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual, lucid si analitic, în opozitie cu ideile vremii, care promovau “o duzina de eroi plângareti”.
Patul lui Procust este un roman expresionist, construit pe voci ideologice având ca tema problema intelectualului, dar si realitatea social-istorica româneasca de la începutul secolului al XX-lea.
Camil Petrescu realizeaza în romanul Patul lui Procust adevarate “dosare de existenta”, toate fiind confesiuni de constiinta pe care fiecare personaj-narator le face pe baza reflectarii realitatii în propria constiinta.
Din punct de vedere compozitional, textul e structurat pe doua planuri – corpul propriu-zis si notele de subsol – iar din punct de vedere structural, opera e alcatuita din trei texte: textul T; textul Fred Vasilescu si textul autorului (dovedind trasatura fundamentala a romanului si anume autenticitatea ).
Singurul timp care are consistenta si sporeste autenticitatea textului este timpul prezent. Romanul modern nu mai respecta criteriul cronologic în ordonarea evenimentelor, ele sunt redate prin scris, cum le dicteaza memoria afectiva: “îsi sprijina”, “ma atrage”, “îmi aparea”, “mergeam” etc.
Textul T e format din cele trei scrisori ale doamnei Maria T Manescu, adresate autorului. În cele trei documente, personajul feminin se raporteaza la relatarea a doua pasiuni. Un oarecare D., pe care-l cunoaste din copilarie si care o iubeste si iubirea ei pentru un necunoscut: Fred Vasilescu.
Textul Fred Vasilescu, contine jurnalul acestuia adunat sub titlurile Într-o dupa-amiaza de august si Epilog 1.Prima parte este alcatuita din scrisorile lui Ladima adresate Emiliei Rachitaru. Ele sunt citite într-