Mircea Regneala , `` Poetica romanului romanesc `` , Buc , Ed. Eminescu , 1987 .


Romanul si viata mondena

ceea ce lipseste romanului romanesc , este contactul cu viata ; s-ar parea ca scriitorul roman nu-si traieste viata ;
romancierul nostru este un literat , un mestesugar care ia o tema , cum ia fierarul un fier , o inroseste , o bate , o rasuceste , ii da in sfarsit o forma regulata , dar metalul cu care lucreaza e o substanta inadecvata obiectului pe care-l face , asa ca totul ramane cu valoarea unui exercitiu abstract ;
arta in roman este talentul de a starni contemplatia in jurul faptului , de a proiecta ziua in eternitate , ridicand-o la valoarea unui amplu simbol ;
in romanul artistic , interesul contemplative te opreste la fiecare pagina cu palpatia unei immense semnificatii ;
romanul este un gen cu totul aparte in cuprinsul literaturii , si legile sale anterioare nu sunt toate din domeniul artei ;
romanul este expresie directa a vietii , fara actiuni personale si fara obligatiuni de originalitate temperamentala si verbala , cere in primul rand o mare experienta de viata ;
marile romane se nasc din flori , aproape aninime , ca rol al unei experiente vaste ai al unei volubilitati inconstiente de puterile ei ;
romanul bun e scris de literati manufacturieri ; arta romanului este puterea se a te lasa furat de fapte , intuindu-le semnificatia interna dupa miscarea lor launtrica si ca talentul este abilitatea de a-sti ascunde talentul acolo unde e nevoie ;
dupa razboi , romanul romanesc este in plin progress , in fiecare an se scriu doua – trei carti remarcabile ;
altceva s-a schimbat in anii de dupa razboi , si asta datorita in buna parte domnului L. Rebreanu , s-a schimbat mentalitatea cititorului ; cititorul este convins ca exista romane romanesti ; in anii din urma , increderea publicului a scazut , si astazi romanul autohton are mai puitna cautare ;
un roman este o opera literara , o opera