Realizator: Petricean Ioana
Clasa: a IX a F









Spatii sacre in Europa medievala

La inceputul mileniului al II – lea, cronicarul burgund Raoul Glaber se arata cu totul surprins de “mantia alba de biserici” care invesmantase pamantul. Exceptionala fervoare crestina a acelor ani se desfasura pe fondul unor mari schimbari a caror urmare a fost Europa romanica si gotica. Inmultirea rapida a populatiei a dus la marirea suprafetelor cultivate si la cresterea numarului de asezari urbane, acestea avand drept rezultat general o crestere economica fara precedent in Europa dupa caderea Imperiului roman. Lipsit de putere, statul medieval a lasat biserica sa profite, sporindu-si autoritatea.
Consolidarea in timp a pozitiilor conducatorilor bisericii catolice a dus la un program de reinnoire in trei directii esentiale: refacerea materiala, acolo unde atacurile populatiilor migratoare produsesera mari distrugeri, purificarea morala, condamnarea practicilor care au compromis clerul, precum si a abuzurilor seniorilor laici si eclesiastici; consolidarea doctrinara prin reintoarcerea la meditatie si viata ascetica, departe de lume.
Monahismul, Cluny si Citeaux
Dintre multele centre monastice de renovare spirituala, doua s-au impus exemplar atat prin puterea de iradiere a modelului propus, cat si prin durata influentelor culturale (Cluny si Citeaux, in Franta). Ambele s-au bazat pe regula sfantului Benedict, care impartea viata monahala, intre rugaciune, munca manuala si lectia divina (studiu si meditatie asupra textului Bibliei si a comentariilor bisericii); aceasta regula reprezenta cadrul ideal pentru programul de reforma prin echilibrul impus intre austeritate si moderatie, intre autoritatea sefului comunitatii monastice si respectul calugarilor, intre munca manuala si cea intelectuala.
Manasti