SUFLETE TARI

Caracterizarea lui Andrei Pietraru

Piesa de teatru “Suflete tari” a fost scrisa de Camil Petrescu si a aparut in volumul “Teatru” (1946-1947), fiind pusa in scena in anul 1922 la Teatru National din Bucuresti. Drama lui Camil Petrescu este o “drama a absolutului”, “a constiintei pure” in conflict cu lumea si cu propriile sale reprezentari despre aceasta lume.
Andrei Pietraru este personajul principal al dramei “Suflete tari”. El este descris de autor ca avand treizeci de ani, fiind “înalt, delicat, fata palida, ochi verzi-albastri, patrunzatori, framîntat de o viata interna intensa” inca din prologul piesei. Este bibliotecarul familiei Boiu, o familie cu un trecut bogat si o avere mare, pentru care fiecare membru a facut tot ce a putut spre perpetuarea sa si a numelui sau.
Prologul are rolul de a avertiza cititorul in legatura cu unele aspecte ale piesei. Astfel aflam ca Andrei isi construise propria-i lume, care este paralela cu realitatea. El viseaza k Ioana Boiu il iubeste cu adevarat, iar tatal ei – Matei Boiu – ii apreciaza si lauda calitatile si vede in el orice dar nu un servitor, insa realitatea este in antiteza cu visul sau. Andrei isi atribuie insusi sie calitati pe care cei din jur le-ar vedea in el.
Desi perspective asupra personajului principal este multipla, personalitatea sa poate fi intuita inca din prolog.
Andrei este un insetat de absolute, vrea cu orice prêt sa fie desupra tuturor. In acelsi timp este si un idealist pentru ca el isi inchipui ca o asemenea dragoste poate rupe barierele sociale, ca Ioana Boiu ar fi in stare sa-i redea intreaga demnitate umana, de care simtea ca il lipseste conditia sa umila. El isi petrece majoritatea timpului in biblioteca familiei Boiu, urmarind-o mereu cu privirea fiecare gest al Ioanei, fiind complet fascinate de ea. Pentru el, iubirea sa catre Ioana este totul, ajungand chiar o obsesie care se mentine din cauza setei sale pentru absolut.
Prietenul sau Cula