Critic literar si teoretician al culturii , Eugen Lovinescu si –a pus adanc pecetea asupra domenilor pe care le-a frecventat . Teoria sa despre cultura s-a pus printr-o metoda de tip istoric in cadrul careia elementul fundamental il constituie legea sin- croniei . Aces concept pivot desemneaza , dupa E.Lovinescu , acel tip de necesitate sociologica de interdependenta a tuturor fenomenelor vietii conteporane.In acest context , se arata ca si arta trebuie sa se conexeze la toate celelalte fenomene sociale si spirituale ale epocii , ca si ea este supusa , in general , legilor imitatiei.Conceptul de imitatie este preluat de la Gabriel Tarde , psihosociolog francez al sec al XIX-lea , dar E.Lovinescu extinde semnificatia conceptului la intregul camp al culturii. Adept, in acelasi timp , al mobilitatii culturare se ridica impotriva teoriilor conservator-re- actionare, impotriva oricarui tip de “imobilism” ,“provincialism” si “traditionalism”. Intre conceptia sa sociologica globala si teoria sa estetica exista o stransa conexiune dupa cum usor se poate constata din “Istoria civilizatiei romane moderne” (1924-1925) si “Istoria literaturii romane contemporane”vol VI “Mutatia valorilor estetice”
Eugen Lovinescu considera ca este inposibil de formulat o estetica stiintifica pen tru ca “esteticul nu e ... o notiune univerasala, uniform valabila , ci numai expresia unei placeri variabile, individuale” . Ca atare tot ceea ce este posibil in acest caz este doar o circumscriere a variatiilor sentimentului estetic. “Conditionand esteticul de factorul istoric, Lovinescu se opune conceptiei lui Mihail Dragomirescu despre este-tic ca realitate psiho-fizica , nealterata si neatinsa de circumstantele temporale . Fara a crede in puritatea eterna a esteticului si fara a sustine autonomia absoluta a esteti- cului , autorul “Mutatiei valorice estetice” va sustine insa si va accentua de nenuma-rate ori esteticul cu valoare specifica in arta” – (Gr.Sme