Trasaturile prozei realiste






Realismul a capatat caracter de curent ,orientare estetica la jumatatea sec.XIX si este o doctrina estetica in care accentul e pus pe reletia dintre arta si realitate.Realismul poate fi considerat o zugravire veridica si obiectiva a realitatii.Mimesis-ul realist este ,de fapt, o forma de fictiune.Scriitorul realist e ca un Dumnezeu al operei,urmand ca opera sa atinga perfectiune creatiei divine.Flaubert afirma: Artistul trebuie sa fie pentru opera sa ceea ce este Dumnezeu pentru creatie:sa fie simtit pretutindeni dar niciodata vazut.
O alta doctrina aflata in stransa legatura cu realismul este naturalismul care deconstruieste polemic ideea de frumos in arta ,reprezentand aspectele dure ,brutale ale realitatii.
In literatura universala cei mai importanti reprezentanti sunt:Balzac,Stendhal,Dickens, iar in literatura romana:N.Filimon ,Ioan Slavici,Liviu Rebreanu.
In orice opera realista apar niste elemente caracteristice.introducerea in opera literara are loc printr-un drum si printr-o prezentare foarte detaliata a lumii inconjuratoare.Tot timpul exsta un pretext cu ajutorul caruia ni se face cunostiinta cu personajele.Din momentul cunoasterii personajelor putem sa ne dam seama,datorita tehnicii de anticipare ,care sunt relatiile dintre personaje si ce se va intampla.
Tema principala a romanelor realiste este :goanna dupa avere si lupta pentru a o obtine sau pentru a o pastra.
Patrunderea in lumea operei se face le fel ca si intr-un film, la inceput ni se prezenta totul panoramic pentru ca apoi sa ne apropiem tot mai mult de personaje.practic e o patrundere de la general spre particular.
Intr-un roman realist avem personaje tip care sunt consecvente cu ele insele si nu se scimba pe parcursul romanului.
Autorul,naratorul este obiectiv iar nararea se face la persoana a III-a fara vreo implicare.
Perspectiva narativa asupra unui text realist este o perspective aut